Rendezvous

Macau

2011-11-23T21:40:00.001+01:00

Sunt fericită că am tot felul de revelaţii la facultate. :)
Acestă revelaţie seamănă cu Monopoly.
Astăzi am vorbit puţin de imperialism şi colonialism şi cumva cumva am ajuns la Macau sau Macao, care este o regiune administrativă specială a Republicii Populare Chineze, la fel ca Hong Kong-ul. A fost una dintre cele mai vechi colonii europene şi a aparţinut Portugaliei până in 1999, ceea ce este foarte interesant.
Deşi mai auzisem de Macau, la curs mă izbise similaritate numelui cu jocul de cărţi din copilărie: macauă (nu ştiu exact cum se scrie, pentru că nu am scris niciodată...ce ciudat)
Oare de acolo vine? Macaul are o istorie cu jocurile de noroc ... cine stie? Internetul încă nu ştie ...

Timp Timp Timp

2011-11-22T17:06:00.001+01:00

Cu două facultăţi nu mai am timp de scris, de poze, de citit, de nimic. Şi când am puţin timp mă uit la televizor ca să mă relaxez. Acum câteva zile abia aşteptam vacanţa de iarna, dar am tot aflat câte referate şi proiecte am de făcut. Pe lângă asta se mai pune învăţatul. Probabil că nu voi avea timp să mă bucur de timpul liber.
Mama pleacă la Cracovia, iar eu nu am timp să merg cu ea. E frustrant.
Chiar şi acum, nu mai am timp să scriu pentru că trebuie sa merg la concert.
Bucureştiul împreună cu două relaţii internaţionale alcătuiesc o conspiraţie împotriva timpului meu.

Monopoly

2011-10-13T22:11:00.000+02:00

Toată lumea ştie jocul Monopoly. Astăzi am avut o revelaţie. Eram la cursul de microeconomie pe care îl fac în limba engleză şi la un moment dat a vorbit proful despre monopol în economie. Normal că i-a spus în engleză, şi anume Monopoly. woow!!! Deşi ştiam cum îi spune la monopol in engleză, nu am făcut niciodată legătură cu jocul. Şi mi-am dat seama că acela era scopul jocului să deţii monopolul. Ce chestie dom'le. Nu ştiu cum de nu m-am gândit până acum la asta, dar e foarte tare. De mici ne învaţă despre economie şi monopol. Oricum rămâne un joc fundamental al copilăriei mele.

Haos

2011-10-08T13:34:00.004+02:00

A început şi anul I din nou, chiar în dublu exemplar. Încă nu ştiu dacă sunt în stare să fac două facultăţi deodată, but hey ... go big or go home. Partea bună este că deocamdată îmi place.
Bucureştiul este neschimbat: aceeaşi forfotă, acelaşi haos. Problema este că încă nu sunt pregatită pentru fiţe şi RATB. Nu au legatură între ele, dar sunt neobişnuite pentru mine.
O altă chestie neobişnuită este venitul la Sibiu, adică da, mă bucur că mai stau şi prin Sibiu, dar nu mai suport drumul. Oricum când voi intra în ''pâine'', nu voi mai avea timp să fac naveta aşa des. Dar cum era de fiecare dată când veneam din Viena la Sibiu, un semn de circulaţie schimbat, o stradă reasfaltată sau altceva din domeniul rutier, şi acum este exact la fel. Azi-noapte când am ajuns, citesc pe prima pagină din Tribuna: ''Sensuri unice şi giratorii revoluţionează circulaţia în centrul oraşului. Străzile Şaguna, Victoriei, Banatului şi Dealului vor fi străzi cu sens unic. '' SERIOUSLY?? Cum naiba? Om vedea ... de câte ori o voi lua pe interzis ...

Citat (9)

2011-09-18T15:18:00.002+02:00

"Always read something that will make you look good if you die in the middle of it." P.J. O'Rourke

Impas

2011-09-02T16:45:00.001+02:00

Sunt la răscruce de gânduri, de certuri şi de vise.
Mă aflu într-un impas de poveşti.
Mă găsesc în mai multe contrziceri de planuri.
Arunc vorbe aiurea.
Dar am aceleaşi sentimente.

I want a time machine

2011-08-26T10:06:00.002+02:00

Prada

2011-08-20T14:53:00.001+02:00

Missoni Bicycle

2011-08-17T17:50:00.000+02:00

ce-mi doresc acum ...

Cum recunoaşteţi o femeie adevărată?

2011-07-28T12:53:00.004+02:00

Un psiholog german, autorul cărţii ''Cum recunoaşteţi o femeie adevărată?'' este de părere că o femeie adevărată se recunoaşte dintr-o mie şi oferă câteva indicii:

- Nu vorbeşte non-stop despre diete, ci ''tace'' şi ''face''

- Nu îşi părăseşte iubitul dacă cea mai bună prietenă a ei nu îl poate suferi

- Chiar dacă plânge, nu i se întinde rimelul pe obraz

- Bea cu plăcere, dar nu mai mult de un pahar

- Nu poartă niciodată fuste mini dacă nu e epilată

- Nu ar schimba nimic pe lume un orgasm cu altceva

- Nu refuză niciodată o bucăţică de ciocolată; numărul caloriilor este pentru femei frustrate

- Nu spune niciodată ''Nu'' atunci când vrea ceva, indiferent dacă aceasta contravine moralei

- Aşteaptă telefon de la iubit, nu îl sună ea

- Nu vorbeşte urât despre fostul ei amant

- Fardul ei este mai subţire decât o foiţă de ţigară, nu îşi ''zideşte'' faţa cu make-up

- Nu este invidioasă pe alte femei, pentru că nu are de ce

Nici viitorul nu mai e ce-a fost

2011-07-27T23:35:00.004+02:00

De când am luat Decizia toată lumea mă întreabă ce fac acum. Eu răspund cu ''Nu ştiu''. Şi urmează: ''Păi cum nu ştii? Dar ce îţi place să faci? Ce ai vrea să faci mai încolo?'' Iar eu habar n-am. Mă simt iar ca la 18 ani când am dat Bac-ul şi nu ştiam exact ce vreau să fac. Nu vreau să fac nimic anume, adică nu m-am gândit la ceva. Nu-mi place nimic cu adevărat. N-am niciun talent, nicio înclinaţie. Nu mă vad în niciun job. Habar n-am. O să apară ceva cândva, sunt sigură. :)

Horoscop

2011-07-26T17:17:00.002+02:00

Chiar dacă nu cred în horoscop, el te influenţează. Scrierea horscopului mi-o imaginez cum a fost portretizată de multe ori în filme: doi oameni, eu îmi imaginez femei, stau şi se gândesc ce să scrie, ce are vrea lumea să citească sau ce ar vrea ele mai degrabă. Şi inventează aşadar horoscopul.

Chestia este, că în ciuda faptului că ştiu că nu este adevărat ce citesc, mă influenţează totuşi. Citesc horoscopul poate o dată pe lună în Tribuna, dar dacă în momentul acela se potriveşte câtuşi de puţin cu situaţia mea, încerc parcă să iau aminte.

Dacă de exemplu citeşti când te trezeşti că astăzi vei avea o zi bună la servici, te duci mai fericit, mai detaşat la job şi astfel vei avea o zi bună, pentru că te-ai gândit că aşa va fi. Deci chiar dacă este inventat, te-a îndreptat spre o anumită stare şi efectul a fost ca cel pronunţat de către horoscop.

Astăzi, de pildă, mă certasem cu Tulă pentru chestii mărunte, dar care includeau şi banii. Şi eram nervoasă şi supărată. Citesc horoscopul, unde scrie: " Aveţi nişte probleme financiare şi sentimentale. Nu îi reproşaţi partenerului de viaţă că a cheltuit prea mult în ultima vreme. " Mi-a trecut toată supărarea pe loc şi m-am gândit că este mai bine să ne împăcăm. Thank you, Horoscop! :P

Cartea Vieţii

2011-07-20T23:40:00.002+02:00

Ar trebui să mă apuc să umplu aşa o carte, poate este un mod de a trece peste. Acum i-aş înşira pe aia de la ASE ...

Decizia

2011-07-08T14:55:00.004+02:00

Mi-am luat inima în dinţi şi am luat o decizie cât mine de mare. Am spus Adio! unui oraş şi unor prieteni, care sper că în ciuda acestui fapt să rămână la fel.

Unii m-au susţinut, iar alţii m-au judecat. Nu e ca şi când ar fi pentru prima oară.

Sunt multe trăiri la mijloc. Nu regret, dar mai am timp şi de sentimentul acesta. Acum este doar sentimentul de Nou. Starea aceea în care nu ştii ce te aşteaptă, acea nerăbdare de necunoscut. Acea curiozitate pentru ce este ascuns ... Însă paharul este mereu pe jumătate plin, aşa că merg cu optimismul înainte.

Viitorul meu stă în mâinile nemiloase ale Bucureştiului.

My new Blog

2011-06-24T12:10:00.000+02:00

Streets with Style

Sesiune

2011-06-14T11:50:00.002+02:00

Ca deobicei sesiunea începe prea devreme şi se termină prea târziu. Aici nici măcar nu poţi vorbi de sesiune propriu-zisă, eşti în foc automat de prin aprilie. Dar în iunie se împute treaba! Iar timpul parcă s-a comprimat. Pentru prima oară nu mi-a ajuns o oră jumate pentru un examen, poate e bine că înseamnă că am avut multe de spus. Dar poate fi rău pentru că nu ştiu exact ce trebuie să scriu şi am scris tot ce ştiu. Anyway ... aştept vacanţa. Încă sunt curioasă ce se va întâmpla mai exact. În vacanţă timpul are alţi parametri, abia aştept să trăiesc în funcţie de alţi parametrii.

De când a început stresul să se intensifice mă tot trezesc cu ''Amazing Grace'' în minte, iar apoi o fredonez toată ziua. Cred că mintea mea vrea să se relaxeze sau are vreo legătură cu religia ... că mă ajută Cel de Sus să-mi iau examenele ... sau că voi fi iertată dacă le pic ...

Break the rules

2011-06-08T18:47:00.001+02:00

Shoeaholic?

2011-06-07T12:30:00.006+02:00

1. Do you own more than 25 pairs of shoes?

2. Do you look in every window display of shoe stores?

3. Do you keep your shoe purchases secret from your partner?

4. Do you buy uncomfortable or too high shoes just because they are beautiful?

5. Did you buy unfitting shoes because they didn't have your size?

6. Do you always leave the shoe store with more than one pair of shoes?

7. Do you always find new reasons to buy shoes?

8. Would you skip a warm meal for new shoes?

9. Do your friends mock you for your shoe "problem"?

10. Did you often overdraw your account because of shoe shopping?

If you answered more than four questions with "Yes", you are a shoeaholic :)

Many psychologists claim that owning many shoes symbolize the desire of change. Others say that shoe shopping pets the ego. Whatever the reason, shoes are always welcome!

Inspiration

2011-05-28T14:54:00.003+02:00

A Closet Visit Film No. 1 from Claire Cottrell on Vimeo.

Filmuleţul ăsta are de toate! :x

Tower of Babel

2011-05-25T16:52:00.004+02:00

30.000 de cărți sunt strânse în acest Turn Babel - al cărților, în piața San Martin din Buenos Aires, oraș desemnat Capitala Mondială a Cărții 2011 de către UNESCO. Este semnat de artista Marta Minujin și pe 28 mai va fi dezasamblat, iar cărțile vor fi date. Cool!

http://www.bookliciousblog.com/

Tonul metalic

2011-05-24T13:28:00.003+02:00

Unde mai există frumuseţe?

Thomas Mann a surprins frumuseţea într-o poveste despre moarte. A scris, cum s-a auzit un ton mat, clar şi metalic. Astfel el a creat liniştea, pentru că după sunetul unui inel, de exemplu, căzând pe marmură urmează o linişte ''de mormânt''. A creat liniştea pentru a face ''frumuseţea acustică'', cum spune Milan Kundera, ''iar ca frumuseţea să fie perceptibilă, are nevoie de un minim de linişte''.

Frumuseţea a dispărut, deoarece nu mai există linişte. Există doar zgomotul - zgomotul cuvintelor, zgomotul maşinilor, zgomotul muzicii - în care trăim în fiecare zi. A dispărut complet. A mai rămas doar cuvântul care o desemnează, dar şi el începe să-şi piardă din semnificaţie.

Zgomotul maşinilor şi al muzicii poate fi redus seminificativ pentru a descoperi liniştea. Dar cum reduci zgomotul cuvintelor? Oamenii vin şi vorbesc despre ei, fiecare povesteşte cum a mâncat, cum a dormit, cum şi-a trăit copilăria, cum s-a distrat, cum s-a îmbolnăvit, cum s-a însănătoşit, cum a avut orgasm, cum a visat. Şi vin şi sunt agresivi pentru că vor să se descarce. Şi dacă te izolezi de cuvintele altora, cum rămâne cu cuvintele din mintea ta? Cum vei mai descoperi liniştea şi frumuseţea?

21

2011-05-17T15:34:00.002+02:00

Are you mad 'cause I'm askin' 21 questions?

I'll ask 21 questions and they all about us.

I'm 21 and I'm already hazy,

What am I gonna do?

Bunici

2011-05-10T15:35:00.003+02:00

Postez poza asta pentru că:

- îmi place foarte mult. Sunt bunicii mei în 1963

- e singura poză color cu ei din acei ani

- îmi place cum e îmbrăcată bunica mea şi e ziua ei în curând

- abia acum o am şi în format digital

Define normal

2011-05-05T18:23:00.004+02:00

Era o persoană foarte egoistă. Nu numai că se gândea doar la persoana ei, dar toate subiectele de discuţie erau despre ea. Orice poveste ajungea în final la ea. Oricine începea o discuţie cu ''Am fost acolo şi am făcut aia şi aia ...'' era întrerupt de către ea cu ''Da, dar când am fost eu acolo, am făcut cealaltă ...'' Dacă începeai cu ''Să vezi ce am păţit ...'', pe la jumătate începea ea să spună ce a păţit în cu totul alt context.

Sunt multe persoane de acest gen şi pe unele le poţi accepta, dar ea nici măcar nu asculta ce vorbeşti. Îţi cerea sfatul, dar nici nu apucai să îl dai că vorbea despre altceva. Iar dacă reuşeai totuşi să o sfătuieşti, răspundea cu ''Da, am înţeles'' şi acţiona contrar spuselor tale.

Mult timp s-au gândit prietenii şi familia ei la o soluţie. Aşa că i-au făcut cadou un câine. Acum nu mai vorbea doar despre ea, ci despre câine. Astfel a cunoscut un iubitor de câini şi a început să vorbească numai despre iubitul ei. În cele din urmă a avut un copil şi toate au revenit la normal pentru că acum vorbea doar despre copilul ei ... şi asta era normal ...

Cine paşte în Maramureş?

2011-04-22T13:28:00.007+02:00

Ieri am văzut un titlu la ştirile Antena 3: ''Paşte în Maramureş''. Primul meu gând a fost: ''Cine paşte în Maramureş?'' Peste tot în media se foloseşte Paşte.

Unii spun că Paşte este traducere de la Pesach care este sărbătoarea evreilor. Alţii spun că este singularul de la Paşti. Oricum după părerea mea nu este corect. De pe vremea ''lu' bunica'' se spune Paşti.

Poezia lui Coşbuc ''La Paşti'' se încheie astfel:

La zâmbet cerul azi ne cheamă

Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!

Alţi scriitori români au scris: De Paşti în satul vesel căsuţele-nălbite lucesc sub a lor malduri de trestii aurite (Alecsandri); Era după Paşti şi era un timp bun (Coşbuc); La Paşti era fierbere mare în gospodărie (Sadoveanu).

Cuvântul Paşti este defectiv de singular şi dacă avem o limbă francofonă, în franceză spunându-se Joyeuses Pâques!, atunci urarea este Paşti Fericite!

I heart books

2011-04-15T18:52:00.003+02:00

"Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu..."

(Umberto Eco)

Cît timp

2011-04-12T00:59:00.003+02:00

Cocoţată-n vârf de vis

Caut

Chem

Înapoiază-mi vigoarea

În întregime

Încet

Trândăvesc pe sfori înalte

Treptat

Tiptil

Tânjesc spre ţinte

Timid

Tăcut

Inversează axele universului

Imaginând

Inspirând

Micşorează distanţa

Mâine

Mereu

Prea târziu mă deşteptez

Problematic

Punct.

Gânduri rele

2011-04-04T22:21:00.004+02:00

Oamenii sunt ciudaţi, au mai multe gânduri rele decât bune. Mereu suntem stresaţi pentru că suntem ocupaţi, aglomeraţi, încărcaţi, preocupaţi, pentru că suntem importanţi, pentru că avem responsabilităţi sau vrem să pară că avem.

Şi cum scapi de gândurile rele?

Pentru că nu avem timp de făcut lucruri bune, tocmai pentru că suntem aşa ocupaţi, şi nu avem timp sa ne relaxăm şi clear our heads, negăm toate gândurile rele. În primul rând nu le exprimi ca să nu mai ştie nimeni, iar în al doilea rând le negi în capul tău. Le negi atât de tare şi convins, încât în timp ai să crezi că nu au existat niciodată. Pentru că nu ai spus la alţii, nu te poate contrazice nimeni. Iar dacă ele nu există, nu mai ai de ce să te gândeşti la ele şi e bine.

Rămâne să mai facem lucrui care ne furnizează doar gânduri bune. Easy to say …

piticul roşu pe creierul mov

2011-04-01T15:19:00.004+02:00

Marc Jacobs Spring 2011

Gucci Fall 2011

După cum spunea Iulia: ''Dacă cineva spune că ceva nu merge cu altceva, minte!''

Astfel, Roşu merge cu Mov :))

Take me as I am

2011-03-27T00:38:00.007+01:00

Eu nu înţeleg multe, dar când ajungem să ne maturizăm şi să nu ne mai purtăm ca la 16 ani?

Supărări, vorbe neaşteptate, gânduri nefondate şi se pare că şi competiţii ...

Până acum am crezut că eu sunt problema, dar tind să nu mai cred asta. Mereu am crezut că din cauza felului meu de a fi am avut mai mult de pierdut decât de câştigat.

Am stat la poveşti şi am aflat despre mine că sunt obiectivă, dominantă, am o relaţie extraordinară cu Tulă, mi-e dor de Diana, am mereu replică (cică), prima impresie pe care o las nu e mereu bună, nu judec, am o personalitate puternică, un self-esteem destul de ridicat, încerc să fie bine şi spun tot timpul ce gândesc.

Acestea au reieşit din ultimele doua zile. Bune, rele, cu greu se mai pot schimba.

Şi dacă o persoană reacţionează opus aşteptărilor tale, îi acorzi o a doua şansă sau nu?

The bottom line is ... I stay true to myself.

Există

2011-03-21T23:21:00.005+01:00

Oraşul ăsta mai are surprize.

Ştiu oameni (un om) care colecţionează cărţi de joc găsite pe stradă până fac unul sau mai multe pachete complete. Chestia asta am văzut-o în ''Sex and The City'' când un iubit a lui Carrie făcea asta şi de atunci am zis că aşa ceva nu există ... Cine îşi pierde câte o carte de joc? Sau cui îi zboară din faţă?

Daaaaaaaar ... sâmbătă am găsit As-ul de pică şi şasele de romb pe stradă!! Hahahaha

Cinzeci de cărţi rămase ca să fac un pachet ... Dar dacă în 20 de ani am găsit două cărţi, înseamnă că mai durează.

Cazul acuzativ

2011-03-18T16:44:00.004+01:00

Orice ceartă serioasă duce la vria umană de recriminare şi contra-recriminare, acel vechi joc fatal:

- tu ai spus

- nu, tu ai spus

- tu ai făcut

- nu, ai fost tu

- ştii ceva, nu sunt doar obosită, sunt foarte obosită de asta pentru că tu ai nevoie de aşa mult şi oferi aşa puţin

- aşa ţi se pare? şi dacă ţi-aş dărui un magazin întreg de pantofi nu ar fi destul

- şi ce vrei să spui cu asta?

- ştii al naibii de bine ce vreau să spun

- bine!

- bine, înseamnă că aia e

- sigur, dacă asta vrei

- eu vreau?

- asta mă faci să spun

- nu, asta aştepţi cu nerăbdare să spui demult

- termină, nu-mi mai răstălmăci cuvintele

- trebuia să-mi dau seama

- nu, eu trebuia să-mi dau seama

- bun, acum amândoi ne-am dat seama

- bine atunci

- bine

Citat (8)

2011-03-16T17:26:00.003+01:00

Hesse: '' Cu cât nevoile de distracţie şi educaţie populară vor putea fi, în timp, satisfăcute prin invenţii noi, cu atât cartea îşi va recâştiga demnitatea şi autoritatea. Nu am atins încă punctul în care noile invenţii concurente - radioul, cinematograful, etc. - să preia de la cartea tipărită acele funcţii pe care ea le poate pierde fără prejudecăţi. ''

Umberto Eco: '' La un moment dat, oamenii inventează scrisul. Putem considera scrisul ca pe o prelungire a mâinii. În acest sens, el este aproape biologic. E o tehnologie de comunicare directă legată de corp. Când faci asemenea invenţie, nu poţi să mai renunţi la ea. Repet, este ca inventarea roţii. Roţile noastre de azi nu diferă de cele din preistorie. În schimb, invenţiile noastre moderne - cinema, radio, Internet - nu sunt biologice. ''

Incoerent

2011-03-07T22:14:00.003+01:00

Am umblat mult şi acum nu-mi găsesc locul. Mă fâţâi, mă învârt, mă dau peste cap.

A venit primăvara. Este anotimpul în care îţi vine să faci de toate. Chiar şi să înveţi. Ai impresia că dacă e soare afară toate problemele s-au rezolvat.

Problema mea este intangibilă, inodoră, insipidă şi incoloră ... infailibilă, inexactă, inacceptabilă, inadaptabilă, incomodă, indescifrabilă, inegală, indirectă, inflexibilă, instabilă ... INEFABILĂ.

E o problemă de simţ şi de trăire. Dar o văd la tot pasul. E chiar în faţa mea şi nu ştiu cum să o pipăi. E ca semnul ăla alb de pe unghii care te atenţionează de lipsa ta de calciu. Dar nu ştiu care e lipsa mea. Adică am mai multe. Care dintre ele? S-au unit toate într-o lipsă mare? Într-o gaură neagră?

În acea zvârcolire îmi dau seama că problema mea este că vreau să fac oameni de nisip şi castele de zăpadă.

The Ground Beneath Her Feet

2011-02-23T16:45:00.002+01:00

Febraurie e cu pauză, e cu vacanţă, e cu excursii si e cu Rushdie ...

Viaţa ca un weekend

2011-01-20T23:14:00.003+01:00

Vreau să mă gândesc la lume, dar vreau să mă gândesc la mine ... la ce să scriu, la ce să citesc ... Vreau să călătoresc într-o mulţime de locuri, măcar cu ochii minţii.

Vreau ca viaţa mea să fie un weekend. Un week-end lung şi călduros cu cafea si Nutella. Tânjesc după un weekend ca în poveşti. Există aşa ceva?

Să visez cu ochii deschişi toată ziua. Şi să fiu cu tine, da, şi asta înseamnă weekend.

Să-mi agăţ gândurile cu nişte cârlige de sforile minţii şi ale frumosului. Să mă plimb apoi printre ele şi să râd şi să plâng.

Să fac schimb de gânduri cu tine. Unul ţie, două mie.

Sau aş putea să-mi aştern gândurile pe o uşă. O uşă care duce spre viitor. O uşa a lui Alice. Se va deschide după ce am umplut-o cu mii şi mii de gânduri ... dar pentru asta trebuie ca viaţa mea să fie un weekend lung.

Protest la benzinarii

2011-01-18T10:48:00.000+01:00

"Little" Red Shoes

2011-01-13T23:13:00.003+01:00

"If you want to forget all your other troubles, wear too tight shoes"

... or this pair!

... but you have to love Louboutin :)

(from the Selby)

Vintage Glamour (2)

2011-01-12T17:29:00.018+01:00

Natalie Wood

Sharon Tate

Janet Leigh

Marilyn Monroe

Pentru ca nu ma pot concentra la invatat ...

google images

Citat (7)

2011-01-05T14:07:00.001+01:00

"Te vreau pe tine, pentru că-i mai simplu decât să îmbraţişez omenirea întreagă - de care aş avea nevoie ca să te înlocuiesc." Jacques Salomé

Patru

2010-12-26T16:07:00.003+01:00

4 sferturi fac un întreg

4 membre

4 cazuri

4 în apartament

4 litere au cuvintele Vier şi Four

4 elemente (earth, wind, fire, water)

4 evanghelii

4 grupe sanguine

4 picioare la mobilă

4 roţi la maşină

4 corzi la vioară

4 anotimpuri

4 puncte cardinale

4 colţuri într-o cameră

4 culori la cărţile de joc

4 fantastici

4 Beatleşi

4 ani între olimpiade

4 ani şi la noi!

Vodca

2010-12-16T13:43:00.003+01:00

Îl sună plângând la telefon, rugându-l să-i asculte necazurile la el acasă. Erau prieteni buni, acceptă imediat.

După un shot de vodcă din congelator - el avea mereu vodcă în congelator - îi spuse, ''Ce mă fac eu acum fără el? Era tot ce aveam! Tot viitorul mi l-am imaginat lângă el.''

După două shoturi de vodcă - ''Nemernicul! Nici nu-i pasă de cei din jur. E un egoist fără scrupule. Şi pe lângă asta nici nu-l ducea capu' prea mult.''

După cel de-al treilea shot - ''Nici măcar nu era bun în pat!''

2010-12-11T17:34:00.003+01:00

So, what happens when we miss the moment?

You miss a class, but you don't lose your confidence.

You miss a drink, but you don't lose your fun.

You miss a day, but you don't lose your youth.

You miss a smile, but you don't lose a friend.

You miss a kiss, but you don't lose a love.

You miss a sunset, but you don't lose your romance.

You miss a book, but you don't lose your knowledge.

You miss a word, but you don't lose your pride.

You miss a thing, but you don't lose your hope.

You miss an opportunity, but you don't lose your dream.

2010-12-02T09:47:00.002+01:00

mi-a fost dor. video luat de la Radu.

The L words

2010-11-29T19:20:00.007+01:00

Listen to the sound

Biting your tongue

And going around

Into your lung.

Look at the snow

So simple and pure

Until you know

There's no obscure.

Learn to shut up

Hugs need no speech.

You fill my cup

And I'm in your reach.

No depression here :)

2010-11-29T00:53:00.004+01:00

Citat (6)

2010-11-22T10:24:00.004+01:00

"Există două locuri, poate trei în lume, unde viaţa se poate trăi la intensitate mare: Londra, Paris, poate şi Viena. Paris stă pe primul loc: Oraşul iubirii, oraşul artei. Dar ca să trăieşti în Paris trebuie să ştii franceza. Şi Viena - Viena este pentru evreii, care se întorc pentru a-şi recupera averile: positivism logic, Zwölftonmusik, psihoanaliză. Deci rămâne Londra. Londra poate fi un labirint din pietre reci, dar în spatele zidurilor sunt bărbaţi şi femei care se ocupă cu scrisul cărţilor, pictatul tablourilor şi compusul muzicii."

(J.M. Coetzee - Youth)

Lumea reală

2010-11-15T21:25:00.002+01:00

Îi lipsea intuiţia pentru lumea ce ne înconjoară. Nu înţelegea de ce legile fizice sunt aşa cum sunt.

De ce, de exemplu, se opreşte o minge care sare? Ceilalţi nu au nicio problemă cu această întrebare: pentru că constanta elastică a mingii este mai mică ca unu.

Dar de ce trebuie să fie aşa, întrebă. De ce nu poate constanta să fie exact unu sau mai mare ca unu?

Ei dau din umeri. Noi trăim în lumea reală, răspund ei - în lumea reală constanta elastică este tot timpul mai mică ca unu.

Mai presus de mine

2010-11-10T19:42:00.003+01:00

Acţiunea se petrece pe un plan care mă depăşeşte.

Nu pot să nu mă gândesc la asta.

Oare e la fel? Normal că nu.

Se spune că o prietenie adevărată este veşnică şi trece peste orice greutăţi. Hmm, oare?

Ce se întâmplă atunci când lucrurile care odată te apropie de cineva acum te îndepărtează?

Îţi exprimi dezacordul sau îţi oferi sprijinul?

E oare o etapă ca toate celălalte de până acum? Dar şi acelea din trecut nu au dispărut de tot.

Laşi timpul să le vindece pe toate? Nu mi-a plăcut niciodată teoria asta.

Acţionezi? Cum? Cum să ajung acolo?

Cum să explici fără să manipulezi?

Cum să-ţi joci cartea fără să răneşti?

Pe cine dai vina? Pe toti şi pe nimeni. Pe tine?!

Michelangelo vs. Picasso

2010-10-19T14:02:00.003+02:00

Toamna aici e deprimantă, dar măcar sunt expoziţii noi. Aşa că am fost la Michelangelo. Of course.

Foarte frumos! Chiar impecabil.

După ce m-am lălăit pe acolo vreo oră, mi-am spus să trec şi pe la Picasso, că de, am plătit deja bilet şi e valabil pentru amândouă expoziţiile.

Vreau să cred că cei de la Albertina i-au adus intenţionat pe aceşti doi artişti deodată.

De ce?

Pentru că începi cu Michelangelo, e la parter şi parcă în copilărie ai citit mai mult despre el decât de Picasso, ştii mai multe creaţii de ale lui şi te-a impresionat Capela Sixtină. Nu? Bine, atunci Pieta.

Şi priveşti schiţele lui minuţioase fără de care nu-şi începea pictura sau sculptura. Admiri rafinamentul şi capacitatea de a crea imagini 3D pe foaie doar cu ajutorul unor dungi plasate exact unde trebuie.

Cert este că pleci foarte impresionat de acolo.

Bun. Şi urci la etaj să-i vezi operele celebrului Picasso. Ştii că e mega cunoscut, nu i-ai înţeles picturile niciodată şi ştii că a vrut să fie original. A reuşit. Dar după ce ai văzut măiestria lui Michelangelo şi multele schiţe pe care le făcea, văzându-l pe Picasso cum hinpleschen-eşte culoare pe pânză îţi reaminteşte că nu ai înţeles de ce este aşa faimos. Ca să nu mai spunem că în "originalitatea" lui şi-a bătut joc de picturile lui Velasquez şi Manet.

De aceea îmi place să cred că cei de la Albertina au aranjat totul aşa, astfel încât să-l dea jos pe Picasso de pe soclul nefondat.

Nothing to say, only things to do

2010-10-09T13:21:00.004+02:00

Picture from The Sartorialist

no dawn, no day

2010-09-24T19:27:00.002+02:00

Am rămas un moment singură. Dezordine, resturi de mâncare, un pahar spart pe podea, vin vărsat, mucuri de ţigară, intoxicaţie şi febră în cap, agonie în inimă şi în sfârşit omul necunoscut care a auzit şi a văzut totul mă privea curios.

Florence And The Machine - Cosmic Love

2010-09-17T13:40:00.002+02:00

Se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. O pereche de ochi mari şi serioşi îl privea.

- Ce vreme urâtă!, zise el.

Ea tăcu. Linişte.

- Eşti de aici?, întrebă el.

- Nu.

- Dar de unde?

- Din Varşovia.

- De când eşti în casa asta?

- De puţin timp.

- Şi locuiai cu părinţii?

- Da.

- Şi de ce ai plecat?

- Numa aşa ...

Primind acest răspuns a înţeles că nu ar mai trebui să insiste. Dar după o pauză reluă conversaţia.

- Să ştii că nu trebuie să faci asta. E ... e ... împuţit. Ba nu, murdar. Ai putea să te măriţi şi să fii fericită.

- Dacă eşti măritată nu trebuie să fii şi fericită.

- Da, ai dreptate, dar totuşi locul ăsta nu e bun pentru tine. Nu sunt eu în măsură să vorbesc, dar dacă aş face ce faci tu, tot nu aş fi sclav ca tine. Femeile ca tine sunt nişte sclave. Dacă vrei, poţi spune că v-aţi vândut sufletul diavolului.

- Du-te dracu'!

- Eu îţi spun doar din milă. Şi eu sunt nefericit şi am ales un drum descendent, dar mi-e milă când văd o tinereţe risipită. Dacă vei continua aşa, vei muri în fiecare an câte puţin.

- Atunci am să mor!, răspunse ea nervoasă şi părăsi încăperea.

9/11

2010-09-11T12:34:00.002+02:00

Citat (5) - Dostoievski

2010-09-10T13:53:00.007+02:00

"Bei uns aber, in Russland, gibt es keine Dummköpfe; das ist bekannt: Gerade dadurch zeichnen wir uns vor den westeuropäischen Völkern und speziell vor den Deutschen aus.

Ein Romantiker ist immer klug; ich wollte auch nur bemerken, dass es zwar bei uns auch dumme Romantiker gegeben hat, dies aber nicht in Betracht kommt, da sie sich noch in der Blüte ihrer Kraft vollständig in Deutsche umgewandelt und sich meist in Weimar oder im Schwarzwald niedergelassen haben.

Da fluchen eben nur der Mensch kann (das ist sein Privileg, welches den hauptsächlichsten Unterschied zwischen ihm und den anderen lebenden Wesen bildet), so wird er ja vielleicht schon allein durch den Fluch seine Absicht erreichen ..."

Iar acesta este o adnotare sau o întărire a celor spuse in Gânduri pe un carusel:

"Das Streben liebt er [der Mensch], aber die Erreichung nicht besonders."

(Aufzeichungen aus dem Kellerloch)

Won geda

2010-08-30T11:31:00.002+02:00

Din seria "cât de frumoasă, mirifică, suavă, melodioasă, gingaşă şi sensibilă este limba austriecilor şi ce muzică bună fac".

Gânduri pe un carusel

2010-08-25T23:39:00.003+02:00

Am o groază de gânduri când sunt singură. Până acum nu am fost şi a fost bine fără gândurile-mi. E normal, mă plictisesc deci gândesc. Am impresia că mă gândesc la ceva important şi deosebit. Dar nimic nu s-a schimbat din ceea ce vreau şi ce gândesc. Same old crap! Mă gândesc la aceleaşi prostii care nu au nici un rost sau finalitate. Finalitate! O, câte intenţii şi gânduri bune avem care nu-şi găsesc finalitatea. Cât de multe vrem să realizăm. Când găsim în sertarele minţii o astfel de intenţie, care devine un ţel de scurtă durată, o maximă locală, suntem mândri de parcă am găsit un leac pentru o boală incurabilă. Da, e un sentiment grozav de plăcut. Dar cu atât e mai greu la final, când tragem linia şi ne dăm seama cât de puţin am realizat de fapt din ce am vrut. Te bucuri şi atunci când măcar un lucru ţi-a ieşit cum ţi-ai dorit. Deznădăjduit îţi găseşti alte ţeluri şi fapte de îndeplinit pe care de data aceasta e musai să le finalizezi.

Este ca un carusel. Un carusel special în care roata este înclinată. Şi ori de câte ori te învârţi şi ţinteşti spre înalt, ajungi jos exact de unde ai plecat.

Şi atunci ori nu te urci în carusel, ori încerci şi încerci şi încerci să ieşi.

Neînţelegere

2010-07-29T10:19:00.007+02:00

Când nu mai ai ce spune atunci

Cu priviri începi s-arunci.

Mereu ar fi de-adăugat

Un cuvânt uşor uitat.

Văd lumea cum se-nvârte

În jurul meu, se simte.

Plec ...

Nu ştiu încotro să mă îndrept.

Am pierdut din vremea rămasă

Şi ultimul tren spre casă.

Dă-mi explicaţii ...

Nu-mi da de ales!

La margine

2010-07-20T10:08:00.004+02:00

Ştiu că nu ar trebui să şed şi să citesc despre Dostoievski, nein, ar trebui să umblu până mi se imprimă eticheta sandalelor pe talpă.

Dar e linişte aici, la marginea unui cimitir.

Oameni cu stropitori vin să-şi petreacă o după-amiază frumoasă cu cei ce nu mai sunt.

Liniştea e tulburată de un singur cuvânt: Scheiße!!

Nu merge nicidecum cu atmosfera de afară sau din carte.

(Poate pentru că era in germană)

A trecut ceva timp

2010-07-14T12:25:00.004+02:00

Şi ce?

Am venit şi am plecat. Am iubit şi m-am certat.

Când eşti tânăr, te enervează tot ce e în jurul tău. Patria te scoate din sărite, pentru că ţi se pare învechită şi stătută. Vrei să cunoşti noi orizonturi şi noi idei. Îţi inchipui că în ţări ca Franţa, Germania sau Anglia (bine, şi Austria) vei găsi viitorul pe care propria ta ţara e incapabilă să ţi-l ofere. Oare cu trecerea timpului îmi voi schimba părerea?

Dogoare.

În aşternuturile curate mă simt murdară. Îmi lipesc fruntea de cearşaf. Simt, abia perceptibil, mirosul lui.

Nu mă pot deplasa. Parcă am o pereche de genunchi la fiecare picior. Mă dezechilibrez şi cad ... te aştept ca pe un Red Bull să-mi dai aripi.

Nimic

2010-06-28T15:37:00.002+02:00

Ce puteam să răspund? Viaţa îmi promitea puţin şi nu-mi dădea nimic. Nu pot aştepta bogăţie, nici succes la studii, pentru că de la început apucasem pe un drum îngust şi mediocru.

Nu-mi rămâne decât cugetarea. Dar gândirea s-a izbit de viaţa fără carnavaluri.

Pentru orice dorinţă un refuz, pentru orice aspiraţie o dezamăgire, pentru orice strofocare o palmă.

Nimicul travestit în fel şi chip!

"Viaţa, pentru fi suportabilă, trebuie trăită din plin." (Giovanni Papini)

Aşteaptă

2010-06-22T12:06:00.004+02:00

Aşteaptă răsăritul

Ca să porneşti

Spre tărâmuri lumeşti.

N-ai să greşeşti.

Aşteaptă umbra.

Înseamnă că-i senin.

Nu arunca cu venin

Spre bunul puţin.

Aşteaptă apusul

Să mă visezi

Când înnoptezi

C-ai să mă vezi.

Aşteaptă-mă pe mine.

Pe drumuri mă-ndrept

Cu aer rece în piept,

Să nu mai aştept ...

Soundtrack of my life

2010-06-16T20:22:00.004+02:00

E tare senzaţia aia când eşti cu muzică în căşti şi ţi se pare că melodia pe care tocmai o asculţi se potriveşte cu ceea ce faci ... e ca şi coloana sonoră din viaţa ta, din filmul care ar putea fi făcut după viaţa ta.
Şi stai în metrou şi citeşti Hesse cu MP3-ul în urechi (da, nu ai încă iPod). Încep melodii din soundtrack-ul de la P.S. I love you şi atunci te simţi ca în scenele alea în care ea stă tristă în metrou şi afară plouă şi îşi aminteşte de el şi invers.
Şi ieşi în ploaie şi începe o melodie drum and bass ...oa, ai şi uitat cum sună! Şi grăbeşti pasul pe ritm. Îţi doreşti să continue cu melodii ok că e pe shuffle şi nu vrei să te opreşti în ploaie să schimbi piesa. Şi eşti surprins că se întâmplă aşa cum vrei. Şi mai dansezi, mai cânţi pe stradă.
Binenţeles că te pierzi într-un parc în care nu ai mai fost niciodată şi în care nu e nimeni ... că plouă. “Da mă, plouă!” realizezi tu ... dar acum te doare la bascheţi pentru că ai Lass mich dein Pirat sein în urechi şi numa tu ştii ce înseamnă asta ...

P.S. I love you

Fotorealist cu un pix BIC

2010-06-12T15:45:00.006+02:00

Poate ştiţi desenele lui, poate nu, dar ce face tipul ăsta e impresionant. Îl cheama Juan Francisco Casas şi realizează aceste desene "fotorealiste" doar cu umilele pixuri BIC. Se inspiră din pozele proprii făcute prietenilor şi le transformă în desene de peste 3 metri. Amazing!

Întocmai

2010-06-08T11:48:00.002+02:00

Toate tabelele de valori s-au risipit în zvârcolirile mele lăuntrice; toate speranţele şi-au pierdut culoarea în întuneric; ancorele posibile de salvare sunt doar nişte cârlige care mă ţin legată de pământ.
Şi totuşi, în faţa acestui spectacol înspăimântător, nu-mi întorc faţa, nici nu dau înapoi. Tot ce voi face va fi inutil, dar tocmai pentru aceasta mă simt atrasă s-o fac.

Toţi oamenii caută o recompensă, o plată pentru ceea ce fac. Chiar şi faptele care par mai spirituale - acte de creaţie, acte de credinţă, de iubire - îşi aşteaptă evaluarea, cer să fie plătite (mai curând sau mai târziu). Nimeni nu face ceva pentru nimic. Chiar şi religiile, chiar şi artele, chiar şi filosofiile sunt întemeiate pe câştig. Operele umane sunt poliţe care vor să fie plătite. Scadenţa va fi mai lungă sau mai scurtă, dar ziua socotelilor tot vine odată.

Pardys in da Kabine san da ollaletzte Schrei

2010-06-03T19:24:00.005+02:00

Noul hit austriac cantat de toti peste tot.
Pentru cei care vor sa studieze in Austria si pentru cei care vor sa stie cum sunt austriecii si ce limba mirifica au: Check it out! And think about it! :)

",Kabinenparty‘ hat aber einen intelligenteren, witzigeren Text als die Songs der nördlichen Nachbarn", ist auch Musikexperte Gustav Götz begeistert. =))

Voinţă

2010-06-02T12:00:00.003+02:00

Un surâs de-al tău, o bătaie mai puternică a inimii tale, o privire de-a ta, cuprinzătoare şi fericită, un vis neliniştit de-al tău ar fi pentru mine daruri mai plăcute şi mai de preţ decât orice trăncăneală papagalicească şi decât toate coroniţele de hârtie aurită. N-am nevoie de aplauze, de gălăgie, de guri căscate, de laude forţate şi linguşiri invidioase.

Mai simt în mine o mare poftă de viaţă. Nu vreau să mor. Chiar de-aş trăi suspendată în gol, fără nici o susţinere de sus, fără nici un spătar, fără cârje - numai să mai trăiesc în adevăratul sens al cuvântului, să mai trăiesc mulţi ani până voi fi în stare să-mi dobândesc bucata mea de pâine în cuptorul lumii.

Umbre

2010-05-28T12:28:00.004+02:00

Am evadat pentru câteva minute. Ştiam că nu e bine ce fac, dar mă simţeam liberă într-un fel straniu. Cred că şi oraşul ăsta se simte la fel când, printre cele patru săptămâni de ploaie, simte razele soarelui încălzindu-i acoperişurile şi statuile.
În timpul ăsta aveam senzaţia că stau pe un muşuroi de furnici. Impresia aceea că nu eşti în locul potrivit şi simţi pe piele cum te pişcă şi te îndeamnă să pleci.
Iulia spunea în Budapesta că urăşte când e confuză. Iar eu i-am răspuns că nimănui nu-i place să fie aşa. În ultima vreme mă simt şi eu confuză. Îmi pare că nu am niciun răspuns, că vreau să ating ceva şi nu numai că nu pot sa-l ating, dar nici nu există acel ceva.
Nici măcar nu pot să aleg o bancă unde să citesc. Una e lângă gunoi, una lângă WC, una e murdară, una e la umbră ... Şi uite aşa mă aşez pe una, unde cineva şi-a uitat un pix ca să-mi aştern aceste gânduri.

from him

2010-05-26T17:51:00.004+02:00

un cuvânt de-al tău ar fi deajuns să mă opresc din drum râzând în loc de răspuns şi lumea-ntreagă ar fi a mea, greierii toţi m-ar asculta şi ceaţa cea grea s-ar risipi, senin un curcubeu ar răsări dar nu-l aud ... nu-l aud şi iată cum pornesc la drum, drumul meu mai nu stiu cum si nu-l aud ... nu-l aud şi doar tăcerea e a mea, mă voi stinge ca o stea în noaptea cea grea, un cuvânt de-al tău ar fi un balsam pentru rana fară leac ce-n suflet o am, frumosul meu vis n-ar mai fi vis, ţi-aş da să citeşti tot ce ţi-am scris, promit de fumat c-am să mă las şi clipa de-acum ar ţine un ceas dar nu-l aud ... nu-l aud, şi iată cum pornesc la ,drumul meu mai nu ştiu cum şi nu-l aud şi doar tăcerea e a mea, mă voi stinge ca o stea în noaptea cea grea ... cu ape de roşu-n ochi, valuri largi de alb mov şi verde zboară cald pe chipul tău drag ... eşarfa în dar ... ţin minte şi acum, ne-am oprit din drum ce bine-mi amintesc, ce clar ... ţi-am înfăşurat ... eşarfa in dar ... culorile alergau în vânt, se certau, faţa toată-ţi luminau cu albul de var ... eşarfa în dar ... aveam 18 ani eram Beatles-fani şi umblam în tenişi albi cu primăvară-n păr şi miros de măr ... eşarfa în dar ... a venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine sau mai bine cu umbra ta ... mă tem că n-am să te mai vad uneori, c-au să-ţi crească aripi ascuţite până la nori, c-ai să te-ascunzi într-un ochi străin iar el o să se închidă ca o frunză de pelin ... atunci m-apropiu de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare ...

Când plouă

2010-05-19T00:08:00.003+02:00

Mă săgeteză o senzaţie ciudată prin tot corpul, urmată de un tremur prelung. Îmi simt capul de parcă ar fi o tobă în care răsună ritmuri ciudate. Pe pereţi aleargă culori bizare.

Nu-ţi vine să ieşi din casă.
Dar în oraş oamenii se dau pe bicicletă şi îşi plimbă câinii.

Un student îşi aruncă ţigara încă aprinsă în faţa staţiei de metrou. Ţigara cade la câţiva centrimetri de baltă. Un cerşetor din faţa staţiei o ridică repede ca ploaia să nu o stingă şi îşi aprinde jumătatea lui de ţigară cu ea.

Cam asta se întămplă când plouă.

Început de 20

2010-05-17T13:41:00.005+02:00

Începe să-mi placă Viena doar atunci când sunt în trenul spre aeroport.
Începe să-mi fie dor de casă doar atunci când sunt în avion.
Încep să petrec de ziua mea cu o săptămână înainte.
Încep să mă extaziez de concert de când am cumpărat biletul.
Începe să nu-mi placă Bucureştiul de când ies din Lipscani.
Încep să mă distrez cât de repede se poate.
Încep să pup pe toată lumea la 12.
Încep un nou deceniu în viaţă.
Încep să urlu de la primul acord.
Începe să mă doară gâtul de la al doilea acord.
Începe să mi se facă dor de tine înainte să te pup de rămas-bun.
Încep să cred că totul este aşa cum trebuie şi va fi bine.
Încep să resimt oboseala.
Începe să plouă.

Coffee and Cigarettes

2010-05-10T00:23:00.004+02:00

Beau cafea dintr-o ceaşcă cu interiorul alb, pătat cu urmele de zaţ de cafea. Şi ce ar merge o ţigară ...

Ţigara poate fi ţinută sictirit în vârful buzelor în timp ce vorbeşti, neglijent în vârful degetelor în timp ce gesticulezi, sau periculos şmechereşte în căuşul palmei cu vârful în interior, îndreptat înspre încheietură în timp ce scuipi obraznic printre dinţi.
Poţi să stai întins pe spate să fumezi, să sufli fumul în sus şi să nu faci nimic, privind tavanul.
Poţi să ceri o ţigară împrumut, te poţi opri la o ţigară, sau o poţi chiar poşti. Sau poţi să o fumezi după - şi ce gust bun are atunci, de salivă, de inimă care bate şi mână care tremură.
Sunt înconjurată de fum. Sunt un fum cu totul. Un fum la fel de trecător ca cel al vulcanului al-cărui-nume-nu-poate-fi-rostit.

"Căci despre ce poate vorbi un om incapabil de viciu, decăt despre morală? Şi cine n-a depăşit morala înseamnă că n-a adâncit nimic din experienţa pe care le-o oferă viaţa, că n-a ratat niciun elan şi n-a transfigurat nicio prăbuşire."
"În viciu, spiritul pare că a devenit sânge şi se agită ca o forţă imanentă în carne. Explorarea în ordinea posibilului nu se poate face fără concursul spiritului, fără intervenţia conştiinşei. Viciul reprezintă o formă de triumf a individualului." (Emil Cioran)

Vintage Glamour

2010-05-09T18:05:00.020+02:00

Just a Sunday afternoon.
Just colorized old pictures.
Just fashionable vintage.
Just remember the golden times.
Just chillin'.

Citat (4)

2010-05-05T16:24:00.003+02:00

He had said: "I am a man", and that meant certain things to her. It meant that he was half insane and half god. (John Steinbeck)

Am o idee

2010-05-03T22:31:00.005+02:00

Hai să facem ceva împreună, mai exact, hai împreună să nu facem nimic.
De când n-ai mai stat fără să faci absolut nimic? Să stai doar tu şi cu tine?
Ruşii au un obicei foarte frumos: se numeşte "a te aşeza înainte de drum". Adică înainte de a pleca într-o călătorie, după ce ai toate bagajele strânse şi eşti gata să ieşi pe uşă, te aşezi. Alături de tine, membrii familiei, prietenii, toată lumea se aşează şi tace cale de un minut, gândindu-se la cum va fi drumul pe care îl vor parcurge şi la ce lucruri minunate li se vor întâmpla. După care, unul, deobicei capul familiei, se ridică şi spune: "Hai să mergem." Şi încărcaţi cu gândurile anterioare, oamenii pleacă în călătorie.

Ce vă cer eu? Ca în fiecare zi, vreme de un minut, oriunde ne-am afla şi orice am face, să ne oprim. Să nu facem nimic!
Aste e tot.

Today's Achievement

2010-04-27T15:13:00.008+02:00

L-am găsit! L-am găsit pe Mozart!
Da, am căutat de mult statuia lui Mozart. Statuia aia care apare peste tot.
Nu am căutat pe internet, mi-am zis că am s-o găsesc cumva, cândva.
Am întrebat lumea, nimic. Au spus că e în Stadtpark, dar acolo e Strauss (da, şi statuia aia e cunoscută, dar eu îl vroiam pe Wolfgang).
Şi azi m-am dus pe la Biblioteca Naţională şi am văzut că în spatele ei este o grădină superbă (Burggarten). Aşa că m-am dus şi ... am văzut statuia şi ... m-am înveselit. Desigur că un nene cânta, de data asta nu la un acordeon, ci la flaut operele lui Mozart. Erau toate condiţiile să iei o pauză şi să savurezi momentul. Să iei loc pe bancuţe şi să citeşti.

Am văzut şi monumentul lui Franz Joseph I, acum citesc pe internet că se pare să fie una din cele două statui ale lui din Viena. A doua fiind cea de la Albertina.

Când ieşi din acel parculeţ ajungi pe Goethegasse care se află faţă-n faţă cu Schillerplatz. Fiecare cu statuia respectivului. Cei doi scriitori vor rămâne pentru totdeauna să se uite unul la celălalt. Goethe masiv aşezat într-un fotoliu, Schiller în picioare pe un soclu mai complex. Stând între cei doi, care ne-au marcat tuturor liceul, mi-am adus surprinzător aminte de profa de germană. Nu-i de bine!

Mai sunt atatea de văzut, abia aştept să mai descopăr.

2010-04-24T14:34:00.001+02:00

Mă încălzesc dimineaţa de la soare şi seara de la Jägermeister.

Încerc să-mi găsesc coordinatele în lumea asta.

Şi dansez ...

Zi de primăvară

2010-04-20T18:22:00.006+02:00

20 aprilie 2010

Dragă jurnalule,

Astăzi am profitat de soarele de afară şi de cele 16 grade şi m-am dus în Resselpark să citesc. În timp ce citeam mă uitam la cum sunt îmbrăcaţi oamenii, la nenea care cânta la acordeon şi la negrii care se salutau deşi nu se cunoşteau (asta era impresia mea). Da, se salutau ca şoferii din Trabant.
Aş fi vrut să vorbesc în română cu cineva, dar mi-era urât să sun, aşa că m-am scufundat în lectură.
Plötzlich şi dintr-o dată, se aşează o bătrânică lângă mine şi-mi spune "Eşti leită-poleită maică-ta". Şi a început să-şi povestească viaţa, cred, prin persoana maică-mii. Nu am putut să rostesc nici măcar un cuvânt, o interjecţie, nimic. Uneori credeam că e gata să plângă în timp ce vorbea. Dar s-a ţinut tare. A fost ca şi cum şi-ar fi făcut în minte socotelile durerii; când s-a aplecat în faţă, a văzut că soldul amintirilor bune era încă pozitiv şi a zâmbit.
Dar povestea ei se termină la fel de plötzlich cum a început. Un tip cu chelie şi cu părul, rămas la spate, lăsat lung în bătaia vântului, îmbrăcat într-un sacou de culoarea muştarului cu petice în coate, a luat-o pe femeie deoparte. Şi-a pus piciorul cu superioritate şi autoritate pe bancă şi au început să vorbească într-o limbă necunoscută. A luat-o mai apoi de braţ şi au plecat înspre Argentinierstraße.
Apoi un tip s-a aşezat în locul femeii, cu un baton şi un iaurt de la Spar. Moment în care mi s-a făcut foame ...

2010-04-20T17:03:00.004+02:00

Foarte tare să te prindă ploaia pe melodia asta :)

Oh remember at 16
Oh the crazy drunken night we had
When I kissed you in the hallway

Nehotărâtă

2010-04-18T15:35:00.003+02:00

Nu-mi place ziua de luni ... dar nici după week-end nu mă topesc. Nici nu mai ştiu ce dracu' aştept să vină: week-end-ul sau lunea?
Luni te duci la ''Uni'', luni te dezmeticeşti. zi de căcat, cu pielea prăfuită. Luni, luni, luni, toată ziua luni, încontinuu! Gura-ţi miroase a scrumieră, transpiri trist, nu-nţelegi ce vrea lumea de la tine, când mai trece săptămâna asta? A doua zi după luni e joi; restul zilelor dispar, se topesc una după alta, iar joi începe miercuri şi dispare vineri.
Week-end. Ai aşteptat toată săptămâna. Ce lucruri interesante o să faci în week-end, ce bine o să te odihneşti, ce bine o să te simţi, ce bine o să te relaxezi, ce bine că e week-end! În week-end poţi face tot ceea ce, altfel, în timpul săptămânii, n-ai făcut. N-ai făcut, că n-ai avut timp, că eşti foarte ocupat, că nu-ţi vezi capul de treabă. Ce om important, ocupat, important, ocupat, iar asta îţi dă un aer de încredere. De aceea în week-end tânjeşti după luni. N-am chef să citesc, n-am chef să mă uit la film, n-am chef să nimic. În timpul săptămânii e mai simplu: am atata treabă! Sunt ocupată, sunt importantă, am încredere în mine.
Şi începe săptămâna şi aştept week-end-ul din nou.

Cine nu se uită pe Wikipedia

2010-04-13T21:27:00.012+02:00

Ca mine să păţească.
Nu vă supăraţi, cum se rezolvă integralele? Care sunt formulele, că nu le mai ştiu şi-am luat note bune la mate. La analiză se făceau, nu? Apropo, dar analiza pe text cum se făcea? Ziceai: "predicat… exprimat prin verb, diateza." Diateză. Ce e aia ? Parcă e una pasivă. Atunci logic, cealaltă e activă. Bun. Ştiu. Ar trebui să mai fie una, că parcă aşa era poezia. Până îmi amintesc, ia să vedem a cui e poezia aia cu "strivesc corola de minuni a lumii". Strivesc sau nu. Nu strivesc corola. Aşa e. Ca adică sunt miloasă, nu strivesc. Românu' nu striveşte nimicuţa. Comuniunea om-natura, îhî. Blaga?! Sau nu?! Nu. Ba da. Blaga e. Corola asta… Şi doar o mâncam pe pâine… mă rog, vorba vine. Ia. Singurul lac vulcanic - Sfânta Ana. Ştiu, că am fost şi astă vară şi e administrat de nişte oameni de ispravă de origine maghiară. Bat câmpii? Nu se poate, am.. a, mi-am amintit, mai e diateza reflexivă. Dar conjugările? Sare. De unde exploatăm sarea. Hai că-i simplu. Din saline. Grupa a doua a tabelului lui Mendeleev. Prima e cu natriu, potasiu, rubidiu, cesiu, franciu. Oare e bine? Chimia nu a fost prietena mea cea mai bună. Ce ciudat arată scrise cuvintele astea. Franciu. Ha. Franci. Când a avut loc etatizarea Băncii Naţionale? Ce cuvânt e ăsta, etatizare? Parcă e pe ruseşte "eta tizarea". Nu că aş ştii ruseşte sau ceva. Tizarea nu înseamnă nimic. Dar înainte de natriu nu mai era ceva? Cosinus de doi x e doi sin x cos x. Ştiu sigur formula.
E ca un cântec.

2010-04-11T15:29:00.003+02:00

Port tatuată îmbrăţişarea ta ...

orori

2010-04-03T12:09:00.003+02:00

în culori.
ai evoluat. te-ai emancipat. ai o mulţime de canale care se luptă între ele doar ca să-ţi capteze atenţia. toţi amărâţii aştia se roagă de tine să-i bagi puţin în seamă doar ca să-şi justifice salariul. aşa că te duci frumuşel la hypermarket să-ţi iei şi tu o plasmă cu diagonală generoasă. şi vii acasă şi montezi minunăţia pe perete la înălţimea ideală, unde privirea ta cade la unghiul perfect pe ecran atunci când te prăvăleşti în fotoliu. şi vine ora de vârf în care televiziunea învinge, reuşind să difuzeze cât mai mult sânge pe minut de emisie. şi tu stai şi te uiţi la avalanşa de manele porno amestecate cu sânge uscat din Irak şi Afghanistan. la un moment dat ceva ţi se pare în neregulă. şi-atunci umbli puţin la contrast şi luminozitate şi atingi perfecţiunea. după care te uiţi la ceas şi vezi că e doi (nu două) noaptea. şi te bagi în pat. şi te culci. şi visezi. eşti pe o plajă mare şi pustie. o plajă plină de balene moarte. niciun om. tu stai în şezlong şi asculţi liniştea înconjurătoare. la un moment dat apare o siluetă la distanţă. şi încet încet silueta se apropie şi se transformă într-un valet care îţi aduce un cocktail. şi tu iei paharul şi sorbi în timp ce ultima balenă muribundă îşi dă duhul stropindu-te cu un jet de apă de mare. şi duşul ăsta cald te trezeşte. şi atunci te ridici din pat şi mergi la plasmă ca să verifici dacă ai şi animal planet pe cablu.

Prima dată

2010-03-31T15:05:00.005+02:00

Leapşă luată de la Petru şi de unde a luat-o şi el

Prima zi de şcoală: Eram veselă şi mă uitam în jur să văd pe cine cunosc.

Prima fomaţie care mi-a plăcut la nebunie: Queen

Prima casetă audio cumpărată: Cred că Genius.

Primul sărut: Un pupic pe buze pe furiş, în ultimul an de grădiniţă :). Un sărut adevarat, în clasa a 6-a.

Primul iubit: Clasa a 2-a (dacă se pune că ne ţineam de mână, dacă nu, clasa a 6-a)

Prima zi de liceu: Mă uitam la cât de frumoasă era aula şi ascultam discursul directorului. Apoi discursul dirigului în care apăreau de multe ori cuvintele uniţi, excursie, respect.

Primele cuvinte pe care mi le-a adresat prietena mea: ''Ştii ... eu m-am pupat cu prietenul tău.''

Prima zi de facultate: Eram destul de nedumerită, întârziasem puţin şi am stat pe jos. M-am cam plictisit şi am numărat câte fete erau în sală.

Prima restanţă: Economie

Prima dată când am postat pe blog: Aveam o poezie şi m-am gândit că e o idee bună să îmi fac un blog în care să-mi scriu poeziile şi textele. Am abandonat acest proiect un an de zile, după care l-am reluat.

Citat (3)

2010-03-29T13:54:00.005+02:00

"Marea va creşte cu lacrimile mele ...
Barca-mi voi duce pînă-n visul tău ..."

"-Doctore, care-i cel mai bun leac pentru durerea de cap?
Medicul i-a răspuns din casă:
-Să nu bei în seara de dinainte."

"Viaţa e doar o înşiruire de şanse de supravieţuire."

(Ceas rău - Gabriel Garcia Marquez)

2010-03-24T12:23:00.006+01:00

Potretul Ei dacă ...

Va fi o glumă tristă.
Va fi ofilită şi uscată pe dinăuntru. Va fi ca o statuie, fără suflet şi doar cu o expresie pe faţă. Fiind aşa goală pe dinăuntru Ea va levita şi nu va mai atinge nicicând pământul.
Va fi o modernă Miss Havisham. Va fi pe pilot automat pierzând noţiunea timpului. Va face minimul să supravieţuiască de pe-o zi pe alta.
Soarele va încerca să pătrundă în casă printre obloane.
Cei care vor încerca să o ajute se vor da bătuţi. Celor ce i-au fost prieteni le va fi milă şi vor pleca de lângă Ea pe rând. Astfel, Ea va creşte pisici. Scopurile Ei zilnice vor fi să aibă grijă de acele pisici şi să dea impresia când iese pe stradă că îi merge bine.
Va face inutil "umbră pământului".

Gândindu-se la asta, scopul Ei devine acela de a face tot posibilul ca acel lucru să nu se întâmple.

În gând şi-n vis

2010-03-22T00:17:00.010+01:00

Ascultă foşnetul gândurilor,
E freamătul undelor,
Care deasupra norilor
Spre tine se-ndreaptă.

În umbra şoaptelor
Este risipa vorbelor
Plutind în urma mirosurilor
De măr şi scorţişoară.

Pe fondul imaginilor,
Auzul râsetelor
Şi văzul lacrimilor
Sunt în contrast şi duioşie.

În pragul nopţilor,
Spre tărâmul viselor
Şi vârful culmilor
Te aştept, te văd, te simt.

Citat (2)

2010-03-21T18:18:00.003+01:00

"A arunca o carte după ce am citit-o este ca şi când n-am mai vrea să revedem persoana cu care am întreţinut un raport sexual" (Umberto Eco)

no-internet.com

2010-03-16T13:58:00.005+01:00

Ah internetul ăsta ...
Îi duc dorul de 5 zile şi blestem şi mă simt ca acasă, unde te trimit de la operator la operator, unde îţi spun să ai răbdare, unde îţi spun că mai trebuie să trimiţi faxuri şi prostii.
Poate este bine să scapi de ghearele lui pentru câteva zile ... să luăm o pauză în această relaţie ca să ne limpezim minţile şi să ne reglăm priorităţiile.
Cu toate acestea, îl aştept să-şi facă drum spre laptop, ocolind măruntele denivelări ale prafului.

Nostalgia

2010-03-09T00:22:00.004+01:00

Ascult vântul din sufletul meu.
Sunt ca un vector orientat spre tine într-o mulţime de feţe. Feţe care nu-mi spun nimic, nu spun nimic nimănui, nu pot vorbi.
Bătrânul orb compune cu mişcarea bastonlui său ritmuri de drum and bass ... sau bossa nova ... sau poate hip hop.
Neantul ne smulge fiecăruia o aripă.
Ne îndreptăm spre un cer plumburiu.
Însă totul pare străveziu.
Aşteptăm ca aerul să ne înfăşoare ca pe o floare în staniol.
Înconjoară-mi sufletul şi alungă smoala nopţii.

Lady Gaga

2010-03-05T11:43:00.015+01:00

Pentru că e nevoie şi de mondenităţuri.

Un subiect controversat. Multe dezbateri. Eu rămân indiferentă. Însă, deşi nu are frumuseţe şi nici o voce strălucită, are succes măsurat în 49 de premii şi nebunie cât cuprinde.

Din partea mea îi ofer câteva puncte astfel:

2 puncte - pentru că scoate hit după hit şi toată lumea îi fredonează melodiile
1 punct - pentru rochia pe care a purtat-o la premiile Grammy
4 puncte - pentru că s-a întâlnit şi a dat mâna cu Her Majesty Queen Elizabeth II (ceea ce nu mulţi reuşesc)

Dacă are noroc o va mai ţine minte cineva peste câţiva ani.

Pianul

2010-03-01T21:15:00.006+01:00

Pianul se află în colţ, o cutie de culoarea nucii, solidă, dar totuşi şubredă, pe care se află sfeşnice aurii cu lumânări asimetrice. Pe el sunt albume cu numele lui Beethoven, Mozart, Liszt şi Chopin, albume în care au fost vârâte chitanţe, truse de manichiură, piese de table şi zaruri. Tot ce s-a interpretat pe el a fost în cheia do.

Aşa că nu contează câţi bemoli lipsesc, dacă se strică soneria, dacă nu curge apa la toaletă, dacă se prăbuşeşte candelabrul, dacă nu e platită chiria, dacă se înfundă chiuveta şi gunoiul putrezeşte în găleată, dacă mătreaţa cade şi scârţâie patul, dacă florile mor, dacă laptele se acreşte, dacă tapetul se decolorează, dacă gheaţa nu se topeşte, dacă pedalele nu funcţionează, tot aia e, fiindcă totul poate fi cântat în cheia do, când te obişnuieşti să vezi lumea astfel.

(pop.) Fu

2010-02-27T20:25:00.008+01:00

A fost frumos.
A fost schi în Maramuieş, pentru că nie wieder în Păltiniş.
A fost când soarele topea zăpada, dar cea artificială nu se lasa păcălită.
A fost în doi.
A fost o vacanţă lungă şi nu chiar meritată.
A fost poate anost, dar şi de băute.
A fost frig, dar acum şi cald.
A fost şi va mai fi.
Iar acum îmbarcarea.

bună, dar cam tristă

Leapşă

2010-02-18T11:58:00.006+01:00

Pentru că am văzut pe multe bloguri lepşe (??), am gasit şi eu una interesantă în subterană.

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit în dragoste ?

"Iubiri caraghioase" - Milan Kundera pentru că deşi sunt şapte nuvele despre cupluri şi iubire, aceste relaţii exprimă egoismul şi disimulare fiecăruia. Iubirea este ironizată de Kundera, care o percepe ca pe un ceva mai palpabil decât se spune că este.

2. Ce carte ai recomande şi de ce iubitului / iubitei ?

Păi i-am recomandat multe cărţi şi încă îi recomand. Prima care îmi vin în minte şi cred că i-ar plăcea este "Clubul Dumas" de Arturo Perez-Reverte (cred că este la el din vară), dar ar merge şi "Junky" de William S. Burroughs pentru că este o provocare.

3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten ?

Păi şi ei i-am recomandat multe cărţi. Mereu ne recomandăm reciproc. Fiindcă şi mie mi-a fost recomandată cartea "Opiniile unui clovn" de Heinrich Böll, fiindcă mi-a plăcut şi fiindcă sigur i-ar plăcea şi ei, am să i-o împrumut cum ajung în Viena.

4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani ?

"Aventurile lui Tom Sawyer" - Mark Twain şi "Cuore-Inimă de copil" - Edomndo de Amicis sunt primele două cărţi de care îmi amintesc că le-am citit când aveam în jur de 10 ani.

5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier / călător ?

"Viaţa lui Pi" - Yann Martel sau "Narcis şi Gură-de-Aur" - Hermann Hesse, pentru că povestesc despre două aventuri neobişnuite şi foarte diferite.

6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut ?

Am să recomand unui duşman necunoscut "Cronica unei morţi anunţate" - Gabriel Garcia Marquez, pentru că nu trebuie să fii vinovat pentru a fi omorât şi pentru că nimeni nu s-a obosit să anunţe şi victima (însă bârfa între vecini ... ).

7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura ?

"Maestrul şi Margareta" - Mihail Bulgakov, pentru că este cartea mea preferată şi pentru că încă nu am găsit pe nimeni căruia să nu-i fi plăcut această lectură.

8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia cu "nasul pe sus" ?

"Insuportabila uşurătate a fiinţei" - Milan Kundera, pentru că în viaţă trebuie să te descurci şi atunci când eşti lovit. Şi ce exemplu poate fi mai bun decât era comunistă.

9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri ?

Lista mea de bloguri este în ordinea în care s-au postat noutăţi, astfel va trebui să-i recomand lui Mircea Badea o carte. E greu ... nu ştiu. Poate "Un om sfârşit" de Giovanni Papini, pentru că autorul se încăpăţânează să susţină că toţi suntem datori să fim extremişti ai viselor.

10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă ?

"Misterioasa flacară a reginei Loana" - Umberto Eco, pentru că personajul principal îşi pierde memoria în urma unui atac cerebral. El este nevoit să recitească benzile desenate, scrisorile şi romanele din copilărie şi adolescanţă pentru a-şi aminti cine este.

2010-02-16T16:42:00.003+01:00

Pentru că toţi avem nevoie de aşa ceva!
Pentru că vreau să fiu inginer când voi fi mare.

Ziua Valentinei

2010-02-14T15:39:00.009+01:00

Nu vreau să scriu despre Ziua Îndrăgostiţilor şi să spun că îmi displace şi că a fost inventată pentru ca omul îndrăgostit (sau nu) să cheltuie bani.
Nu vreau să mănânc ciocolată cu foiţă de aur comestibilă şi alte minunăţii despre care m-am decis să nu vorbesc.

În schimb, de 5 ani de zile mă bucur că Diana e născută în această zi. Este un motiv mult mai bun să mă simt bine şi să beau. Deşi în fiecare an întâmpinăm dificultăţi în a găsi un loc să petrecem, deoarece toate crâşmele au oferte pentru două persoane sau doar mese pentru două persoane (sau petreceri anti), perseverenţa nu ne lipseşte.

La mulţi ani Valentina! :))

Iarna

2010-02-11T11:39:00.011+01:00

Cheia în contact, demaraj, ambreiaj, frână.

Primul hop al zilei, groapa de la colţul străzii pe care musai s-o trec încet, aşa mi-au spus toţi prietenii şoferi experimentaţi atunci când m-am apucat de condus. I-am crezut pe cuvânt şi maşina trece alene peste hăul lăsat în urmă de muncitorii care au făcut branşamente la gaz cu un an în urmă. O curbă de 90 de grade, iarăşi ambreiaj, iarăşi frână, alt hop, altă groapă.

După o porţiune în care mi se pare că traversez nisipuri mişcătoare mai fentez un canal lăsat de izbelişte fără capac. Însă nu reuşesc să fentez toate gropiţele-n obraji pe care le-a făcut asfaltul de bucurie că a primit sare pentru a nu îngheţa.

Iar pentru că toate drumurile au corodat în urma acestei ierni nemiloase, care din păcate nu s-a terminat şi pentru că lungile troiene călătoare ale lui Alecsandri au blocat o mulţime de maşini şi trenuri, am descoperit că nu e prima oară când se întamplă acest lucru la noi în ţară. Priviţi cum s-au descurcat bunicii noştri in the winter of '69.

&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;Your browser does not support iframes.&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;

hilarious

2010-02-10T13:20:00.005+01:00

Nu am găsit doar filmuleţul cu preoţii aşa că l-am postat pe tot. :))

Fericire?!

2010-02-06T14:30:00.008+01:00

Cine mai este astăzi fericit? Când mereu se găseşte ceva de care să ne plângem : plictiseală, mult de învăţat, vreme urâtă, lipsă de bani, probleme în dragoste, etc.

Eşti cu adevărat fericit când îţi ştergi din minte orice gând gri? Orice fărâmă de tristeţe? Sau eşti cu adevărat fericit când faci ceva ce-ţi place şi acel lucru te face să uiţi de consecinţe şi probleme?

Mai răspunde (sau a răspuns vreodată) un om la întrebarea Ce mai faci? cu Sunt fericit! sau Totul merge bine (fără vre-un dar la urmă) ?

Dacă eşti optimist eşti fericit? Sau poţi să rămâi nefericit chiar dacă eşti optimist?

Poţi să fii fericit mai mult de câteva zile? Mereu apar vânturile, valurile negre. O ceartă, o ploaie, un examen, un adevăr, o minciună, un ceva care să te bage în sevrajul fericirii.

Dacă eşti fericit înseamnă că ori eşti norocos, ori ai reuşit să blochezi şi să izolezi acele gânduri şi probleme care îţi opresc perfuzia de fericire.

Later edit:
Două spoturi şi sloganuri publicitare îmi susţin întrebările deoarece promovează fericirea (asta însemnând că ea nu mai există ?)

Coca-Cola: Deschide şi savurează fericirea.
Nescafe: Gustul bun cu care începe un zâmbet.

Întreabă praful

2010-02-04T13:30:00.008+01:00

Noi ce ar trebui să înţelegem
Când nu ştim pe unde mergem,
Când nu ştim ce să alegem,
Când cineva are de suferit?

Ne prefeacem că avem acelaşi drum
Pe când vorbele celuilalt sunt scrum
Şi s-a pierdut acel parfum,
Care la-nceput ne-a-nvălmaşit.

Să-ţi păstrezi aproapele e dificil
Şi-n acelaşi timp să rămâi abil
Să fii şi aspru şi docil
Până când totul va fi sfârşit.

Redă-mi cuvântul,
Redă-mi parfumul,
Redă-mi sărutul
Şi întreabă praful unde am fugit.