Mi-e dor să scriu!
Mi-e dor să am idei! Adică ideile cred sau sper că le mai am, dar poate sunt prea sprintene şi nu apuc să le aştern pe un colţ de hârtie din agenda cu de toate. Sau poate nu am timp. Chiar dacă este o scuză foarte des folosită, este adevărată în cazul meu.
Mi-e dor de poezie!
Mi-e dor de literatură! Chiar dacă mai citesc cărţi (oricum nu aşa de multe ca pe vremuri) citesc pentru facultate, nu pentru sufleţelul meu. Şi nici cărţile pentru facultate nu le citesc pe toate.
Mi-e dor să merg în parc şi să scriu! Poate cu venirea primăverii să revină şi această poftă şi acest obicei. Dar în Cişmigiu este foarte multă lume ...
Chiar dacă poate sună stupid, mi-e dor să mă simt ca o artistă!
Am să lucrez la asta!
