Patru

4 sferturi fac un întreg

4 membre

4 cazuri

4 în apartament

4 litere au cuvintele Vier şi Four

4 elemente (earth, wind, fire, water)

4 evanghelii

4 grupe sanguine

4 picioare la mobilă

4 roţi la maşină

4 corzi la vioară

4 anotimpuri

4 puncte cardinale

4 colţuri într-o cameră

4 culori la cărţile de joc

4 fantastici

4 Beatleşi

4 ani între olimpiade

4 ani şi la noi!

Vodca

Îl sună plângând la telefon, rugându-l să-i asculte necazurile la el acasă. Erau prieteni buni, acceptă imediat.

După un shot de vodcă din congelator - el avea mereu vodcă în congelator - îi spuse, ''Ce mă fac eu acum fără el? Era tot ce aveam! Tot viitorul mi l-am imaginat lângă el.''

După două shoturi de vodcă - ''Nemernicul! Nici nu-i pasă de cei din jur. E un egoist fără scrupule. Şi pe lângă asta nici nu-l ducea capu' prea mult.''

După cel de-al treilea shot - ''Nici măcar nu era bun în pat!''

So, what happens when we miss the moment?

You miss a class, but you don't lose your confidence.

You miss a drink, but you don't lose your fun.

You miss a day, but you don't lose your youth.

You miss a smile, but you don't lose a friend.

You miss a kiss, but you don't lose a love.

You miss a sunset, but you don't lose your romance.

You miss a book, but you don't lose your knowledge.

You miss a word, but you don't lose your pride.

You miss a thing, but you don't lose your hope.

You miss an opportunity, but you don't lose your dream.

mi-a fost dor. video luat de la Radu.

The L words

Listen to the sound

Biting your tongue

And going around

Into your lung.

Look at the snow

So simple and pure

Until you know

There's no obscure.

Learn to shut up

Hugs need no speech.

You fill my cup

And I'm in your reach.

No depression here :)

Citat (6)

"Există două locuri, poate trei în lume, unde viaţa se poate trăi la intensitate mare: Londra, Paris, poate şi Viena. Paris stă pe primul loc: Oraşul iubirii, oraşul artei. Dar ca să trăieşti în Paris trebuie să ştii franceza. Şi Viena - Viena este pentru evreii, care se întorc pentru a-şi recupera averile: positivism logic, Zwölftonmusik, psihoanaliză. Deci rămâne Londra. Londra poate fi un labirint din pietre reci, dar în spatele zidurilor sunt bărbaţi şi femei care se ocupă cu scrisul cărţilor, pictatul tablourilor şi compusul muzicii."

(J.M. Coetzee - Youth)

Lumea reală

Îi lipsea intuiţia pentru lumea ce ne înconjoară. Nu înţelegea de ce legile fizice sunt aşa cum sunt.

De ce, de exemplu, se opreşte o minge care sare? Ceilalţi nu au nicio problemă cu această întrebare: pentru că constanta elastică a mingii este mai mică ca unu.

Dar de ce trebuie să fie aşa, întrebă. De ce nu poate constanta să fie exact unu sau mai mare ca unu?

Ei dau din umeri. Noi trăim în lumea reală, răspund ei - în lumea reală constanta elastică este tot timpul mai mică ca unu.

Mai presus de mine

Acţiunea se petrece pe un plan care mă depăşeşte.

Nu pot să nu mă gândesc la asta.

Oare e la fel? Normal că nu.

Se spune că o prietenie adevărată este veşnică şi trece peste orice greutăţi. Hmm, oare?

Ce se întâmplă atunci când lucrurile care odată te apropie de cineva acum te îndepărtează?

Îţi exprimi dezacordul sau îţi oferi sprijinul?

E oare o etapă ca toate celălalte de până acum? Dar şi acelea din trecut nu au dispărut de tot.

Laşi timpul să le vindece pe toate? Nu mi-a plăcut niciodată teoria asta.

Acţionezi? Cum? Cum să ajung acolo?

Cum să explici fără să manipulezi?

Cum să-ţi joci cartea fără să răneşti?

Pe cine dai vina? Pe toti şi pe nimeni. Pe tine?!

Michelangelo vs. Picasso

Toamna aici e deprimantă, dar măcar sunt expoziţii noi. Aşa că am fost la Michelangelo. Of course.

Foarte frumos! Chiar impecabil.

După ce m-am lălăit pe acolo vreo oră, mi-am spus să trec şi pe la Picasso, că de, am plătit deja bilet şi e valabil pentru amândouă expoziţiile.

Vreau să cred că cei de la Albertina i-au adus intenţionat pe aceşti doi artişti deodată.

De ce?

Pentru că începi cu Michelangelo, e la parter şi parcă în copilărie ai citit mai mult despre el decât de Picasso, ştii mai multe creaţii de ale lui şi te-a impresionat Capela Sixtină. Nu? Bine, atunci Pieta.

Şi priveşti schiţele lui minuţioase fără de care nu-şi începea pictura sau sculptura. Admiri rafinamentul şi capacitatea de a crea imagini 3D pe foaie doar cu ajutorul unor dungi plasate exact unde trebuie.

Cert este că pleci foarte impresionat de acolo.

Bun. Şi urci la etaj să-i vezi operele celebrului Picasso. Ştii că e mega cunoscut, nu i-ai înţeles picturile niciodată şi ştii că a vrut să fie original. A reuşit. Dar după ce ai văzut măiestria lui Michelangelo şi multele schiţe pe care le făcea, văzându-l pe Picasso cum hinpleschen-eşte culoare pe pânză îţi reaminteşte că nu ai înţeles de ce este aşa faimos. Ca să nu mai spunem că în "originalitatea" lui şi-a bătut joc de picturile lui Velasquez şi Manet.

De aceea îmi place să cred că cei de la Albertina au aranjat totul aşa, astfel încât să-l dea jos pe Picasso de pe soclul nefondat.

Nothing to say, only things to do

Picture from The Sartorialist

no dawn, no day

Am rămas un moment singură. Dezordine, resturi de mâncare, un pahar spart pe podea, vin vărsat, mucuri de ţigară, intoxicaţie şi febră în cap, agonie în inimă şi în sfârşit omul necunoscut care a auzit şi a văzut totul mă privea curios.

Florence And The Machine - Cosmic Love

Se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. O pereche de ochi mari şi serioşi îl privea.

- Ce vreme urâtă!, zise el.

Ea tăcu. Linişte.

- Eşti de aici?, întrebă el.

- Nu.

- Dar de unde?

- Din Varşovia.

- De când eşti în casa asta?

- De puţin timp.

- Şi locuiai cu părinţii?

- Da.

- Şi de ce ai plecat?

- Numa aşa ...

Primind acest răspuns a înţeles că nu ar mai trebui să insiste. Dar după o pauză reluă conversaţia.

- Să ştii că nu trebuie să faci asta. E ... e ... împuţit. Ba nu, murdar. Ai putea să te măriţi şi să fii fericită.

- Dacă eşti măritată nu trebuie să fii şi fericită.

- Da, ai dreptate, dar totuşi locul ăsta nu e bun pentru tine. Nu sunt eu în măsură să vorbesc, dar dacă aş face ce faci tu, tot nu aş fi sclav ca tine. Femeile ca tine sunt nişte sclave. Dacă vrei, poţi spune că v-aţi vândut sufletul diavolului.

- Du-te dracu'!

- Eu îţi spun doar din milă. Şi eu sunt nefericit şi am ales un drum descendent, dar mi-e milă când văd o tinereţe risipită. Dacă vei continua aşa, vei muri în fiecare an câte puţin.

- Atunci am să mor!, răspunse ea nervoasă şi părăsi încăperea.

9/11

Citat (5) - Dostoievski

"Bei uns aber, in Russland, gibt es keine Dummköpfe; das ist bekannt: Gerade dadurch zeichnen wir uns vor den westeuropäischen Völkern und speziell vor den Deutschen aus.

Ein Romantiker ist immer klug; ich wollte auch nur bemerken, dass es zwar bei uns auch dumme Romantiker gegeben hat, dies aber nicht in Betracht kommt, da sie sich noch in der Blüte ihrer Kraft vollständig in Deutsche umgewandelt und sich meist in Weimar oder im Schwarzwald niedergelassen haben.

Da fluchen eben nur der Mensch kann (das ist sein Privileg, welches den hauptsächlichsten Unterschied zwischen ihm und den anderen lebenden Wesen bildet), so wird er ja vielleicht schon allein durch den Fluch seine Absicht erreichen ..."

Iar acesta este o adnotare sau o întărire a celor spuse in Gânduri pe un carusel:

"Das Streben liebt er [der Mensch], aber die Erreichung nicht besonders."

(Aufzeichungen aus dem Kellerloch)

Won geda

Din seria "cât de frumoasă, mirifică, suavă, melodioasă, gingaşă şi sensibilă este limba austriecilor şi ce muzică bună fac".

Gânduri pe un carusel

Am o groază de gânduri când sunt singură. Până acum nu am fost şi a fost bine fără gândurile-mi. E normal, mă plictisesc deci gândesc. Am impresia că mă gândesc la ceva important şi deosebit. Dar nimic nu s-a schimbat din ceea ce vreau şi ce gândesc. Same old crap! Mă gândesc la aceleaşi prostii care nu au nici un rost sau finalitate. Finalitate! O, câte intenţii şi gânduri bune avem care nu-şi găsesc finalitatea. Cât de multe vrem să realizăm. Când găsim în sertarele minţii o astfel de intenţie, care devine un ţel de scurtă durată, o maximă locală, suntem mândri de parcă am găsit un leac pentru o boală incurabilă. Da, e un sentiment grozav de plăcut. Dar cu atât e mai greu la final, când tragem linia şi ne dăm seama cât de puţin am realizat de fapt din ce am vrut. Te bucuri şi atunci când măcar un lucru ţi-a ieşit cum ţi-ai dorit. Deznădăjduit îţi găseşti alte ţeluri şi fapte de îndeplinit pe care de data aceasta e musai să le finalizezi.

Este ca un carusel. Un carusel special în care roata este înclinată. Şi ori de câte ori te învârţi şi ţinteşti spre înalt, ajungi jos exact de unde ai plecat.

Şi atunci ori nu te urci în carusel, ori încerci şi încerci şi încerci să ieşi.

Neînţelegere

Când nu mai ai ce spune atunci

Cu priviri începi s-arunci.

Mereu ar fi de-adăugat

Un cuvânt uşor uitat.

Văd lumea cum se-nvârte

În jurul meu, se simte.

Plec ...

Nu ştiu încotro să mă îndrept.

Am pierdut din vremea rămasă

Şi ultimul tren spre casă.

Dă-mi explicaţii ...

Nu-mi da de ales!

La margine

Ştiu că nu ar trebui să şed şi să citesc despre Dostoievski, nein, ar trebui să umblu până mi se imprimă eticheta sandalelor pe talpă.

Dar e linişte aici, la marginea unui cimitir.

Oameni cu stropitori vin să-şi petreacă o după-amiază frumoasă cu cei ce nu mai sunt.

Liniştea e tulburată de un singur cuvânt: Scheiße!!

Nu merge nicidecum cu atmosfera de afară sau din carte.

(Poate pentru că era in germană)

A trecut ceva timp

Şi ce?

Am venit şi am plecat. Am iubit şi m-am certat.

Când eşti tânăr, te enervează tot ce e în jurul tău. Patria te scoate din sărite, pentru că ţi se pare învechită şi stătută. Vrei să cunoşti noi orizonturi şi noi idei. Îţi inchipui că în ţări ca Franţa, Germania sau Anglia (bine, şi Austria) vei găsi viitorul pe care propria ta ţara e incapabilă să ţi-l ofere. Oare cu trecerea timpului îmi voi schimba părerea?

Dogoare.

În aşternuturile curate mă simt murdară. Îmi lipesc fruntea de cearşaf. Simt, abia perceptibil, mirosul lui.

Nu mă pot deplasa. Parcă am o pereche de genunchi la fiecare picior. Mă dezechilibrez şi cad ... te aştept ca pe un Red Bull să-mi dai aripi.

Nimic

Ce puteam să răspund? Viaţa îmi promitea puţin şi nu-mi dădea nimic. Nu pot aştepta bogăţie, nici succes la studii, pentru că de la început apucasem pe un drum îngust şi mediocru.

Nu-mi rămâne decât cugetarea. Dar gândirea s-a izbit de viaţa fără carnavaluri.

Pentru orice dorinţă un refuz, pentru orice aspiraţie o dezamăgire, pentru orice strofocare o palmă.

Nimicul travestit în fel şi chip!

"Viaţa, pentru fi suportabilă, trebuie trăită din plin." (Giovanni Papini)

Aşteaptă

Aşteaptă răsăritul

Ca să porneşti

Spre tărâmuri lumeşti.

N-ai să greşeşti.

Aşteaptă umbra.

Înseamnă că-i senin.

Nu arunca cu venin

Spre bunul puţin.

Aşteaptă apusul

Să mă visezi

Când înnoptezi

C-ai să mă vezi.

Aşteaptă-mă pe mine.

Pe drumuri mă-ndrept

Cu aer rece în piept,

Să nu mai aştept ...

Soundtrack of my life

E tare senzaţia aia când eşti cu muzică în căşti şi ţi se pare că melodia pe care tocmai o asculţi se potriveşte cu ceea ce faci ... e ca şi coloana sonoră din viaţa ta, din filmul care ar putea fi făcut după viaţa ta.
Şi stai în metrou şi citeşti Hesse cu MP3-ul în urechi (da, nu ai încă iPod). Încep melodii din soundtrack-ul de la P.S. I love you şi atunci te simţi ca în scenele alea în care ea stă tristă în metrou şi afară plouă şi îşi aminteşte de el şi invers.
Şi ieşi în ploaie şi începe o melodie drum and bass ...oa, ai şi uitat cum sună! Şi grăbeşti pasul pe ritm. Îţi doreşti să continue cu melodii ok că e pe shuffle şi nu vrei să te opreşti în ploaie să schimbi piesa. Şi eşti surprins că se întâmplă aşa cum vrei. Şi mai dansezi, mai cânţi pe stradă.
Binenţeles că te pierzi într-un parc în care nu ai mai fost niciodată şi în care nu e nimeni ... că plouă. “Da mă, plouă!” realizezi tu ... dar acum te doare la bascheţi pentru că ai Lass mich dein Pirat sein în urechi şi numa tu ştii ce înseamnă asta ...


P.S. I love you

Fotorealist cu un pix BIC

Poate ştiţi desenele lui, poate nu, dar ce face tipul ăsta e impresionant. Îl cheama Juan Francisco Casas şi realizează aceste desene "fotorealiste" doar cu umilele pixuri BIC. Se inspiră din pozele proprii făcute prietenilor şi le transformă în desene de peste 3 metri. Amazing!

Întocmai

Toate tabelele de valori s-au risipit în zvârcolirile mele lăuntrice; toate speranţele şi-au pierdut culoarea în întuneric; ancorele posibile de salvare sunt doar nişte cârlige care mă ţin legată de pământ.
Şi totuşi, în faţa acestui spectacol înspăimântător, nu-mi întorc faţa, nici nu dau înapoi. Tot ce voi face va fi inutil, dar tocmai pentru aceasta mă simt atrasă s-o fac.

Toţi oamenii caută o recompensă, o plată pentru ceea ce fac. Chiar şi faptele care par mai spirituale - acte de creaţie, acte de credinţă, de iubire - îşi aşteaptă evaluarea, cer să fie plătite (mai curând sau mai târziu). Nimeni nu face ceva pentru nimic. Chiar şi religiile, chiar şi artele, chiar şi filosofiile sunt întemeiate pe câştig. Operele umane sunt poliţe care vor să fie plătite. Scadenţa va fi mai lungă sau mai scurtă, dar ziua socotelilor tot vine odată.

Pardys in da Kabine san da ollaletzte Schrei

Noul hit austriac cantat de toti peste tot.
Pentru cei care vor sa studieze in Austria si pentru cei care vor sa stie cum sunt austriecii si ce limba mirifica au: Check it out! And think about it! :)

",Kabinenparty‘ hat aber einen intelligenteren, witzigeren Text als die Songs der nördlichen Nachbarn", ist auch Musikexperte Gustav Götz begeistert. =))

Voinţă

Un surâs de-al tău, o bătaie mai puternică a inimii tale, o privire de-a ta, cuprinzătoare şi fericită, un vis neliniştit de-al tău ar fi pentru mine daruri mai plăcute şi mai de preţ decât orice trăncăneală papagalicească şi decât toate coroniţele de hârtie aurită. N-am nevoie de aplauze, de gălăgie, de guri căscate, de laude forţate şi linguşiri invidioase.

Mai simt în mine o mare poftă de viaţă. Nu vreau să mor. Chiar de-aş trăi suspendată în gol, fără nici o susţinere de sus, fără nici un spătar, fără cârje - numai să mai trăiesc în adevăratul sens al cuvântului, să mai trăiesc mulţi ani până voi fi în stare să-mi dobândesc bucata mea de pâine în cuptorul lumii.

Umbre

Am evadat pentru câteva minute. Ştiam că nu e bine ce fac, dar mă simţeam liberă într-un fel straniu. Cred că şi oraşul ăsta se simte la fel când, printre cele patru săptămâni de ploaie, simte razele soarelui încălzindu-i acoperişurile şi statuile.
În timpul ăsta aveam senzaţia că stau pe un muşuroi de furnici. Impresia aceea că nu eşti în locul potrivit şi simţi pe piele cum te pişcă şi te îndeamnă să pleci.
Iulia spunea în Budapesta că urăşte când e confuză. Iar eu i-am răspuns că nimănui nu-i place să fie aşa. În ultima vreme mă simt şi eu confuză. Îmi pare că nu am niciun răspuns, că vreau să ating ceva şi nu numai că nu pot sa-l ating, dar nici nu există acel ceva.
Nici măcar nu pot să aleg o bancă unde să citesc. Una e lângă gunoi, una lângă WC, una e murdară, una e la umbră ... Şi uite aşa mă aşez pe una, unde cineva şi-a uitat un pix ca să-mi aştern aceste gânduri.

from him

un cuvânt de-al tău ar fi deajuns să mă opresc din drum râzând în loc de răspuns şi lumea-ntreagă ar fi a mea, greierii toţi m-ar asculta şi ceaţa cea grea s-ar risipi, senin un curcubeu ar răsări dar nu-l aud ... nu-l aud şi iată cum pornesc la drum, drumul meu mai nu stiu cum si nu-l aud ... nu-l aud şi doar tăcerea e a mea, mă voi stinge ca o stea în noaptea cea grea, un cuvânt de-al tău ar fi un balsam pentru rana fară leac ce-n suflet o am, frumosul meu vis n-ar mai fi vis, ţi-aş da să citeşti tot ce ţi-am scris, promit de fumat c-am să mă las şi clipa de-acum ar ţine un ceas dar nu-l aud ... nu-l aud, şi iată cum pornesc la ,drumul meu mai nu ştiu cum şi nu-l aud şi doar tăcerea e a mea, mă voi stinge ca o stea în noaptea cea grea ... cu ape de roşu-n ochi, valuri largi de alb mov şi verde zboară cald pe chipul tău drag ... eşarfa în dar ... ţin minte şi acum, ne-am oprit din drum ce bine-mi amintesc, ce clar ... ţi-am înfăşurat ... eşarfa in dar ... culorile alergau în vânt, se certau, faţa toată-ţi luminau cu albul de var ... eşarfa în dar ... aveam 18 ani eram Beatles-fani şi umblam în tenişi albi cu primăvară-n păr şi miros de măr ... eşarfa în dar ... a venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine sau mai bine cu umbra ta ... mă tem că n-am să te mai vad uneori, c-au să-ţi crească aripi ascuţite până la nori, c-ai să te-ascunzi într-un ochi străin iar el o să se închidă ca o frunză de pelin ... atunci m-apropiu de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare ...

Când plouă

Mă săgeteză o senzaţie ciudată prin tot corpul, urmată de un tremur prelung. Îmi simt capul de parcă ar fi o tobă în care răsună ritmuri ciudate. Pe pereţi aleargă culori bizare.

Nu-ţi vine să ieşi din casă.
Dar în oraş oamenii se dau pe bicicletă şi îşi plimbă câinii.

Un student îşi aruncă ţigara încă aprinsă în faţa staţiei de metrou. Ţigara cade la câţiva centrimetri de baltă. Un cerşetor din faţa staţiei o ridică repede ca ploaia să nu o stingă şi îşi aprinde jumătatea lui de ţigară cu ea.

Cam asta se întămplă când plouă.

Început de 20

Începe să-mi placă Viena doar atunci când sunt în trenul spre aeroport.
Începe să-mi fie dor de casă doar atunci când sunt în avion.
Încep să petrec de ziua mea cu o săptămână înainte.
Încep să mă extaziez de concert de când am cumpărat biletul.
Începe să nu-mi placă Bucureştiul de când ies din Lipscani.
Încep să mă distrez cât de repede se poate.
Încep să pup pe toată lumea la 12.
Încep un nou deceniu în viaţă.
Încep să urlu de la primul acord.
Începe să mă doară gâtul de la al doilea acord.
Începe să mi se facă dor de tine înainte să te pup de rămas-bun.
Încep să cred că totul este aşa cum trebuie şi va fi bine.
Încep să resimt oboseala.
Începe să plouă.

Coffee and Cigarettes

Beau cafea dintr-o ceaşcă cu interiorul alb, pătat cu urmele de zaţ de cafea. Şi ce ar merge o ţigară ...

Ţigara poate fi ţinută sictirit în vârful buzelor în timp ce vorbeşti, neglijent în vârful degetelor în timp ce gesticulezi, sau periculos şmechereşte în căuşul palmei cu vârful în interior, îndreptat înspre încheietură în timp ce scuipi obraznic printre dinţi.
Poţi să stai întins pe spate să fumezi, să sufli fumul în sus şi să nu faci nimic, privind tavanul.
Poţi să ceri o ţigară împrumut, te poţi opri la o ţigară, sau o poţi chiar poşti. Sau poţi să o fumezi după - şi ce gust bun are atunci, de salivă, de inimă care bate şi mână care tremură.
Sunt înconjurată de fum. Sunt un fum cu totul. Un fum la fel de trecător ca cel al vulcanului al-cărui-nume-nu-poate-fi-rostit.

"Căci despre ce poate vorbi un om incapabil de viciu, decăt despre morală? Şi cine n-a depăşit morala înseamnă că n-a adâncit nimic din experienţa pe care le-o oferă viaţa, că n-a ratat niciun elan şi n-a transfigurat nicio prăbuşire."
"În viciu, spiritul pare că a devenit sânge şi se agită ca o forţă imanentă în carne. Explorarea în ordinea posibilului nu se poate face fără concursul spiritului, fără intervenţia conştiinşei. Viciul reprezintă o formă de triumf a individualului." (Emil Cioran)

Vintage Glamour

Just a Sunday afternoon.
Just colorized old pictures.
Just fashionable vintage.
Just remember the golden times.
Just chillin'.

Citat (4)

He had said: "I am a man", and that meant certain things to her. It meant that he was half insane and half god. (John Steinbeck)

Am o idee

Hai să facem ceva împreună, mai exact, hai împreună să nu facem nimic.
De când n-ai mai stat fără să faci absolut nimic? Să stai doar tu şi cu tine?
Ruşii au un obicei foarte frumos: se numeşte "a te aşeza înainte de drum". Adică înainte de a pleca într-o călătorie, după ce ai toate bagajele strânse şi eşti gata să ieşi pe uşă, te aşezi. Alături de tine, membrii familiei, prietenii, toată lumea se aşează şi tace cale de un minut, gândindu-se la cum va fi drumul pe care îl vor parcurge şi la ce lucruri minunate li se vor întâmpla. După care, unul, deobicei capul familiei, se ridică şi spune: "Hai să mergem." Şi încărcaţi cu gândurile anterioare, oamenii pleacă în călătorie.

Ce vă cer eu? Ca în fiecare zi, vreme de un minut, oriunde ne-am afla şi orice am face, să ne oprim. Să nu facem nimic!
Aste e tot.

Today's Achievement

L-am găsit! L-am găsit pe Mozart!
Da, am căutat de mult statuia lui Mozart. Statuia aia care apare peste tot.
Nu am căutat pe internet, mi-am zis că am s-o găsesc cumva, cândva.
Am întrebat lumea, nimic. Au spus că e în Stadtpark, dar acolo e Strauss (da, şi statuia aia e cunoscută, dar eu îl vroiam pe Wolfgang).
Şi azi m-am dus pe la Biblioteca Naţională şi am văzut că în spatele ei este o grădină superbă (Burggarten). Aşa că m-am dus şi ... am văzut statuia şi ... m-am înveselit. Desigur că un nene cânta, de data asta nu la un acordeon, ci la flaut operele lui Mozart. Erau toate condiţiile să iei o pauză şi să savurezi momentul. Să iei loc pe bancuţe şi să citeşti.

Am văzut şi monumentul lui Franz Joseph I, acum citesc pe internet că se pare să fie una din cele două statui ale lui din Viena. A doua fiind cea de la Albertina.

Când ieşi din acel parculeţ ajungi pe Goethegasse care se află faţă-n faţă cu Schillerplatz. Fiecare cu statuia respectivului. Cei doi scriitori vor rămâne pentru totdeauna să se uite unul la celălalt. Goethe masiv aşezat într-un fotoliu, Schiller în picioare pe un soclu mai complex. Stând între cei doi, care ne-au marcat tuturor liceul, mi-am adus surprinzător aminte de profa de germană. Nu-i de bine!

Mai sunt atatea de văzut, abia aştept să mai descopăr.

Mă încălzesc dimineaţa de la soare şi seara de la Jägermeister.

Încerc să-mi găsesc coordinatele în lumea asta.

Şi dansez ...

Zi de primăvară

20 aprilie 2010

Dragă jurnalule,

Astăzi am profitat de soarele de afară şi de cele 16 grade şi m-am dus în Resselpark să citesc. În timp ce citeam mă uitam la cum sunt îmbrăcaţi oamenii, la nenea care cânta la acordeon şi la negrii care se salutau deşi nu se cunoşteau (asta era impresia mea). Da, se salutau ca şoferii din Trabant.
Aş fi vrut să vorbesc în română cu cineva, dar mi-era urât să sun, aşa că m-am scufundat în lectură.
Plötzlich şi dintr-o dată, se aşează o bătrânică lângă mine şi-mi spune "Eşti leită-poleită maică-ta". Şi a început să-şi povestească viaţa, cred, prin persoana maică-mii. Nu am putut să rostesc nici măcar un cuvânt, o interjecţie, nimic. Uneori credeam că e gata să plângă în timp ce vorbea. Dar s-a ţinut tare. A fost ca şi cum şi-ar fi făcut în minte socotelile durerii; când s-a aplecat în faţă, a văzut că soldul amintirilor bune era încă pozitiv şi a zâmbit.
Dar povestea ei se termină la fel de plötzlich cum a început. Un tip cu chelie şi cu părul, rămas la spate, lăsat lung în bătaia vântului, îmbrăcat într-un sacou de culoarea muştarului cu petice în coate, a luat-o pe femeie deoparte. Şi-a pus piciorul cu superioritate şi autoritate pe bancă şi au început să vorbească într-o limbă necunoscută. A luat-o mai apoi de braţ şi au plecat înspre Argentinierstraße.
Apoi un tip s-a aşezat în locul femeii, cu un baton şi un iaurt de la Spar. Moment în care mi s-a făcut foame ...

Foarte tare să te prindă ploaia pe melodia asta :)

Oh remember at 16
Oh the crazy drunken night we had
When I kissed you in the hallway

Nehotărâtă

Nu-mi place ziua de luni ... dar nici după week-end nu mă topesc. Nici nu mai ştiu ce dracu' aştept să vină: week-end-ul sau lunea?
Luni te duci la ''Uni'', luni te dezmeticeşti. zi de căcat, cu pielea prăfuită. Luni, luni, luni, toată ziua luni, încontinuu! Gura-ţi miroase a scrumieră, transpiri trist, nu-nţelegi ce vrea lumea de la tine, când mai trece săptămâna asta? A doua zi după luni e joi; restul zilelor dispar, se topesc una după alta, iar joi începe miercuri şi dispare vineri.
Week-end. Ai aşteptat toată săptămâna. Ce lucruri interesante o să faci în week-end, ce bine o să te odihneşti, ce bine o să te simţi, ce bine o să te relaxezi, ce bine că e week-end! În week-end poţi face tot ceea ce, altfel, în timpul săptămânii, n-ai făcut. N-ai făcut, că n-ai avut timp, că eşti foarte ocupat, că nu-ţi vezi capul de treabă. Ce om important, ocupat, important, ocupat, iar asta îţi dă un aer de încredere. De aceea în week-end tânjeşti după luni. N-am chef să citesc, n-am chef să mă uit la film, n-am chef să nimic. În timpul săptămânii e mai simplu: am atata treabă! Sunt ocupată, sunt importantă, am încredere în mine.
Şi începe săptămâna şi aştept week-end-ul din nou.

Cine nu se uită pe Wikipedia

Ca mine să păţească.
Nu vă supăraţi, cum se rezolvă integralele? Care sunt formulele, că nu le mai ştiu şi-am luat note bune la mate. La analiză se făceau, nu? Apropo, dar analiza pe text cum se făcea? Ziceai: "predicat… exprimat prin verb, diateza." Diateză. Ce e aia ? Parcă e una pasivă. Atunci logic, cealaltă e activă. Bun. Ştiu. Ar trebui să mai fie una, că parcă aşa era poezia. Până îmi amintesc, ia să vedem a cui e poezia aia cu "strivesc corola de minuni a lumii". Strivesc sau nu. Nu strivesc corola. Aşa e. Ca adică sunt miloasă, nu strivesc. Românu' nu striveşte nimicuţa. Comuniunea om-natura, îhî. Blaga?! Sau nu?! Nu. Ba da. Blaga e. Corola asta… Şi doar o mâncam pe pâine… mă rog, vorba vine. Ia. Singurul lac vulcanic - Sfânta Ana. Ştiu, că am fost şi astă vară şi e administrat de nişte oameni de ispravă de origine maghiară. Bat câmpii? Nu se poate, am.. a, mi-am amintit, mai e diateza reflexivă. Dar conjugările? Sare. De unde exploatăm sarea. Hai că-i simplu. Din saline. Grupa a doua a tabelului lui Mendeleev. Prima e cu natriu, potasiu, rubidiu, cesiu, franciu. Oare e bine? Chimia nu a fost prietena mea cea mai bună. Ce ciudat arată scrise cuvintele astea. Franciu. Ha. Franci. Când a avut loc etatizarea Băncii Naţionale? Ce cuvânt e ăsta, etatizare? Parcă e pe ruseşte "eta tizarea". Nu că aş ştii ruseşte sau ceva. Tizarea nu înseamnă nimic. Dar înainte de natriu nu mai era ceva? Cosinus de doi x e doi sin x cos x. Ştiu sigur formula.
E ca un cântec.

Port tatuată îmbrăţişarea ta ...

orori

în culori.
ai evoluat. te-ai emancipat. ai o mulţime de canale care se luptă între ele doar ca să-ţi capteze atenţia. toţi amărâţii aştia se roagă de tine să-i bagi puţin în seamă doar ca să-şi justifice salariul. aşa că te duci frumuşel la hypermarket să-ţi iei şi tu o plasmă cu diagonală generoasă. şi vii acasă şi montezi minunăţia pe perete la înălţimea ideală, unde privirea ta cade la unghiul perfect pe ecran atunci când te prăvăleşti în fotoliu. şi vine ora de vârf în care televiziunea învinge, reuşind să difuzeze cât mai mult sânge pe minut de emisie. şi tu stai şi te uiţi la avalanşa de manele porno amestecate cu sânge uscat din Irak şi Afghanistan. la un moment dat ceva ţi se pare în neregulă. şi-atunci umbli puţin la contrast şi luminozitate şi atingi perfecţiunea. după care te uiţi la ceas şi vezi că e doi (nu două) noaptea. şi te bagi în pat. şi te culci. şi visezi. eşti pe o plajă mare şi pustie. o plajă plină de balene moarte. niciun om. tu stai în şezlong şi asculţi liniştea înconjurătoare. la un moment dat apare o siluetă la distanţă. şi încet încet silueta se apropie şi se transformă într-un valet care îţi aduce un cocktail. şi tu iei paharul şi sorbi în timp ce ultima balenă muribundă îşi dă duhul stropindu-te cu un jet de apă de mare. şi duşul ăsta cald te trezeşte. şi atunci te ridici din pat şi mergi la plasmă ca să verifici dacă ai şi animal planet pe cablu.

Prima dată

Leapşă luată de la Petru şi de unde a luat-o şi el

Prima zi de şcoală: Eram veselă şi mă uitam în jur să văd pe cine cunosc.

Prima fomaţie care mi-a plăcut la nebunie: Queen

Prima casetă audio cumpărată: Cred că Genius.

Primul sărut: Un pupic pe buze pe furiş, în ultimul an de grădiniţă :). Un sărut adevarat, în clasa a 6-a.

Primul iubit: Clasa a 2-a (dacă se pune că ne ţineam de mână, dacă nu, clasa a 6-a)

Prima zi de liceu: Mă uitam la cât de frumoasă era aula şi ascultam discursul directorului. Apoi discursul dirigului în care apăreau de multe ori cuvintele uniţi, excursie, respect.

Primele cuvinte pe care mi le-a adresat prietena mea: ''Ştii ... eu m-am pupat cu prietenul tău.''

Prima zi de facultate: Eram destul de nedumerită, întârziasem puţin şi am stat pe jos. M-am cam plictisit şi am numărat câte fete erau în sală.

Prima restanţă: Economie

Prima dată când am postat pe blog: Aveam o poezie şi m-am gândit că e o idee bună să îmi fac un blog în care să-mi scriu poeziile şi textele. Am abandonat acest proiect un an de zile, după care l-am reluat.

Citat (3)

"Marea va creşte cu lacrimile mele ...
Barca-mi voi duce pînă-n visul tău ..."

"-Doctore, care-i cel mai bun leac pentru durerea de cap?
Medicul i-a răspuns din casă:
-Să nu bei în seara de dinainte."

"Viaţa e doar o înşiruire de şanse de supravieţuire."

(Ceas rău - Gabriel Garcia Marquez)

Potretul Ei dacă ...

Va fi o glumă tristă.
Va fi ofilită şi uscată pe dinăuntru. Va fi ca o statuie, fără suflet şi doar cu o expresie pe faţă. Fiind aşa goală pe dinăuntru Ea va levita şi nu va mai atinge nicicând pământul.
Va fi o modernă Miss Havisham. Va fi pe pilot automat pierzând noţiunea timpului. Va face minimul să supravieţuiască de pe-o zi pe alta.
Soarele va încerca să pătrundă în casă printre obloane.
Cei care vor încerca să o ajute se vor da bătuţi. Celor ce i-au fost prieteni le va fi milă şi vor pleca de lângă Ea pe rând. Astfel, Ea va creşte pisici. Scopurile Ei zilnice vor fi să aibă grijă de acele pisici şi să dea impresia când iese pe stradă că îi merge bine.
Va face inutil "umbră pământului".

Gândindu-se la asta, scopul Ei devine acela de a face tot posibilul ca acel lucru să nu se întâmple.

În gând şi-n vis

Ascultă foşnetul gândurilor,
E freamătul undelor,
Care deasupra norilor
Spre tine se-ndreaptă.

În umbra şoaptelor
Este risipa vorbelor
Plutind în urma mirosurilor
De măr şi scorţişoară.

Pe fondul imaginilor,
Auzul râsetelor
Şi văzul lacrimilor
Sunt în contrast şi duioşie.

În pragul nopţilor,
Spre tărâmul viselor
Şi vârful culmilor
Te aştept, te văd, te simt.

Citat (2)

"A arunca o carte după ce am citit-o este ca şi când n-am mai vrea să revedem persoana cu care am întreţinut un raport sexual" (Umberto Eco)

no-internet.com

Ah internetul ăsta ...
Îi duc dorul de 5 zile şi blestem şi mă simt ca acasă, unde te trimit de la operator la operator, unde îţi spun să ai răbdare, unde îţi spun că mai trebuie să trimiţi faxuri şi prostii.
Poate este bine să scapi de ghearele lui pentru câteva zile ... să luăm o pauză în această relaţie ca să ne limpezim minţile şi să ne reglăm priorităţiile.
Cu toate acestea, îl aştept să-şi facă drum spre laptop, ocolind măruntele denivelări ale prafului.

Nostalgia

Ascult vântul din sufletul meu.
Sunt ca un vector orientat spre tine într-o mulţime de feţe. Feţe care nu-mi spun nimic, nu spun nimic nimănui, nu pot vorbi.
Bătrânul orb compune cu mişcarea bastonlui său ritmuri de drum and bass ... sau bossa nova ... sau poate hip hop.
Neantul ne smulge fiecăruia o aripă.
Ne îndreptăm spre un cer plumburiu.
Însă totul pare străveziu.
Aşteptăm ca aerul să ne înfăşoare ca pe o floare în staniol.
Înconjoară-mi sufletul şi alungă smoala nopţii.

Lady Gaga

Pentru că e nevoie şi de mondenităţuri.

Un subiect controversat. Multe dezbateri. Eu rămân indiferentă. Însă, deşi nu are frumuseţe şi nici o voce strălucită, are succes măsurat în 49 de premii şi nebunie cât cuprinde.

Din partea mea îi ofer câteva puncte astfel:

2 puncte - pentru că scoate hit după hit şi toată lumea îi fredonează melodiile
1 punct - pentru rochia pe care a purtat-o la premiile Grammy
4 puncte - pentru că s-a întâlnit şi a dat mâna cu Her Majesty Queen Elizabeth II (ceea ce nu mulţi reuşesc)

Dacă are noroc o va mai ţine minte cineva peste câţiva ani.

Pianul

Pianul se află în colţ, o cutie de culoarea nucii, solidă, dar totuşi şubredă, pe care se află sfeşnice aurii cu lumânări asimetrice. Pe el sunt albume cu numele lui Beethoven, Mozart, Liszt şi Chopin, albume în care au fost vârâte chitanţe, truse de manichiură, piese de table şi zaruri. Tot ce s-a interpretat pe el a fost în cheia do.

Aşa că nu contează câţi bemoli lipsesc, dacă se strică soneria, dacă nu curge apa la toaletă, dacă se prăbuşeşte candelabrul, dacă nu e platită chiria, dacă se înfundă chiuveta şi gunoiul putrezeşte în găleată, dacă mătreaţa cade şi scârţâie patul, dacă florile mor, dacă laptele se acreşte, dacă tapetul se decolorează, dacă gheaţa nu se topeşte, dacă pedalele nu funcţionează, tot aia e, fiindcă totul poate fi cântat în cheia do, când te obişnuieşti să vezi lumea astfel.

(pop.) Fu

A fost frumos.
A fost schi în Maramuieş, pentru că nie wieder în Păltiniş.
A fost când soarele topea zăpada, dar cea artificială nu se lasa păcălită.
A fost în doi.
A fost o vacanţă lungă şi nu chiar meritată.
A fost poate anost, dar şi de băute.
A fost frig, dar acum şi cald.
A fost şi va mai fi.
Iar acum îmbarcarea.


bună, dar cam tristă

Leapşă

Pentru că am văzut pe multe bloguri lepşe (??), am gasit şi eu una interesantă în subterană.

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit în dragoste ?

"Iubiri caraghioase" - Milan Kundera pentru că deşi sunt şapte nuvele despre cupluri şi iubire, aceste relaţii exprimă egoismul şi disimulare fiecăruia. Iubirea este ironizată de Kundera, care o percepe ca pe un ceva mai palpabil decât se spune că este.

2. Ce carte ai recomande şi de ce iubitului / iubitei ?

Păi i-am recomandat multe cărţi şi încă îi recomand. Prima care îmi vin în minte şi cred că i-ar plăcea este "Clubul Dumas" de Arturo Perez-Reverte (cred că este la el din vară), dar ar merge şi "Junky" de William S. Burroughs pentru că este o provocare.

3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten ?

Păi şi ei i-am recomandat multe cărţi. Mereu ne recomandăm reciproc. Fiindcă şi mie mi-a fost recomandată cartea "Opiniile unui clovn" de Heinrich Böll, fiindcă mi-a plăcut şi fiindcă sigur i-ar plăcea şi ei, am să i-o împrumut cum ajung în Viena.

4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani ?

"Aventurile lui Tom Sawyer" - Mark Twain şi "Cuore-Inimă de copil" - Edomndo de Amicis sunt primele două cărţi de care îmi amintesc că le-am citit când aveam în jur de 10 ani.

5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier / călător ?

"Viaţa lui Pi" - Yann Martel sau "Narcis şi Gură-de-Aur" - Hermann Hesse, pentru că povestesc despre două aventuri neobişnuite şi foarte diferite.

6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut ?

Am să recomand unui duşman necunoscut "Cronica unei morţi anunţate" - Gabriel Garcia Marquez, pentru că nu trebuie să fii vinovat pentru a fi omorât şi pentru că nimeni nu s-a obosit să anunţe şi victima (însă bârfa între vecini ... ).

7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura ?

"Maestrul şi Margareta" - Mihail Bulgakov, pentru că este cartea mea preferată şi pentru că încă nu am găsit pe nimeni căruia să nu-i fi plăcut această lectură.

8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia cu "nasul pe sus" ?

"Insuportabila uşurătate a fiinţei" - Milan Kundera, pentru că în viaţă trebuie să te descurci şi atunci când eşti lovit. Şi ce exemplu poate fi mai bun decât era comunistă.

9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri ?

Lista mea de bloguri este în ordinea în care s-au postat noutăţi, astfel va trebui să-i recomand lui Mircea Badea o carte. E greu ... nu ştiu. Poate "Un om sfârşit" de Giovanni Papini, pentru că autorul se încăpăţânează să susţină că toţi suntem datori să fim extremişti ai viselor.

10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă ?

"Misterioasa flacară a reginei Loana" - Umberto Eco, pentru că personajul principal îşi pierde memoria în urma unui atac cerebral. El este nevoit să recitească benzile desenate, scrisorile şi romanele din copilărie şi adolescanţă pentru a-şi aminti cine este.

Pentru că toţi avem nevoie de aşa ceva!
Pentru că vreau să fiu inginer când voi fi mare.

Ziua Valentinei

Nu vreau să scriu despre Ziua Îndrăgostiţilor şi să spun că îmi displace şi că a fost inventată pentru ca omul îndrăgostit (sau nu) să cheltuie bani.
Nu vreau să mănânc ciocolată cu foiţă de aur comestibilă şi alte minunăţii despre care m-am decis să nu vorbesc.

În schimb, de 5 ani de zile mă bucur că Diana e născută în această zi. Este un motiv mult mai bun să mă simt bine şi să beau. Deşi în fiecare an întâmpinăm dificultăţi în a găsi un loc să petrecem, deoarece toate crâşmele au oferte pentru două persoane sau doar mese pentru două persoane (sau petreceri anti), perseverenţa nu ne lipseşte.

La mulţi ani Valentina! :))

Iarna

Cheia în contact, demaraj, ambreiaj, frână.

Primul hop al zilei, groapa de la colţul străzii pe care musai s-o trec încet, aşa mi-au spus toţi prietenii şoferi experimentaţi atunci când m-am apucat de condus. I-am crezut pe cuvânt şi maşina trece alene peste hăul lăsat în urmă de muncitorii care au făcut branşamente la gaz cu un an în urmă. O curbă de 90 de grade, iarăşi ambreiaj, iarăşi frână, alt hop, altă groapă.

După o porţiune în care mi se pare că traversez nisipuri mişcătoare mai fentez un canal lăsat de izbelişte fără capac. Însă nu reuşesc să fentez toate gropiţele-n obraji pe care le-a făcut asfaltul de bucurie că a primit sare pentru a nu îngheţa.

Iar pentru că toate drumurile au corodat în urma acestei ierni nemiloase, care din păcate nu s-a terminat şi pentru că lungile troiene călătoare ale lui Alecsandri au blocat o mulţime de maşini şi trenuri, am descoperit că nu e prima oară când se întamplă acest lucru la noi în ţară. Priviţi cum s-au descurcat bunicii noştri in the winter of '69.

hilarious

Nu am găsit doar filmuleţul cu preoţii aşa că l-am postat pe tot. :))

Fericire?!

Cine mai este astăzi fericit? Când mereu se găseşte ceva de care să ne plângem : plictiseală, mult de învăţat, vreme urâtă, lipsă de bani, probleme în dragoste, etc.

Eşti cu adevărat fericit când îţi ştergi din minte orice gând gri? Orice fărâmă de tristeţe? Sau eşti cu adevărat fericit când faci ceva ce-ţi place şi acel lucru te face să uiţi de consecinţe şi probleme?

Mai răspunde (sau a răspuns vreodată) un om la întrebarea Ce mai faci? cu Sunt fericit! sau Totul merge bine (fără vre-un dar la urmă) ?

Dacă eşti optimist eşti fericit? Sau poţi să rămâi nefericit chiar dacă eşti optimist?

Poţi să fii fericit mai mult de câteva zile? Mereu apar vânturile, valurile negre. O ceartă, o ploaie, un examen, un adevăr, o minciună, un ceva care să te bage în sevrajul fericirii.

Dacă eşti fericit înseamnă că ori eşti norocos, ori ai reuşit să blochezi şi să izolezi acele gânduri şi probleme care îţi opresc perfuzia de fericire.


Later edit:
Două spoturi şi sloganuri publicitare îmi susţin întrebările deoarece promovează fericirea (asta însemnând că ea nu mai există ?)

Coca-Cola: Deschide şi savurează fericirea.
Nescafe: Gustul bun cu care începe un zâmbet.

Întreabă praful

Noi ce ar trebui să înţelegem
Când nu ştim pe unde mergem,
Când nu ştim ce să alegem,
Când cineva are de suferit?

Ne prefeacem că avem acelaşi drum
Pe când vorbele celuilalt sunt scrum
Şi s-a pierdut acel parfum,
Care la-nceput ne-a-nvălmaşit.

Să-ţi păstrezi aproapele e dificil
Şi-n acelaşi timp să rămâi abil
Să fii şi aspru şi docil
Până când totul va fi sfârşit.

Redă-mi cuvântul,
Redă-mi parfumul,
Redă-mi sărutul
Şi întreabă praful unde am fugit.

Untitled

Niciodată nu ne dorim schimbările care schimbă totul.

Iată cum începe totul, cu mama care te strigă din sufragerie. Îţi vei aminti cu exactitate ce făceai în acel moment tot restul vieţii: citeai Aventurile lui Tom Sawyer şi tu nu vroiai sa te opreşti din citit, cartea trebuia să fie înapoiată bibliotecii a doua zi, dar apoi te-a strigat din nou, mai tare, cu vocea aceea gen hei-nu-glumesc, şi tu ai bombănit iritată "Da, imediat".

Stătea la masa din sufragerie cu capul în mâini. Tu vrei să te întorci la cartea ta, să te prefaci că n-ai auzit-o, dar e prea târziu. Ochii ei îi întâlnesc pe ai tăi, aceaşi ochi mari, fumurii, pe care îi vei avea şi tu în viitor. Vino aici, ţi-a poruncit.

Ţi-e teamă de discuţiile cu mama ta. Săpuneli pe aceeaşi temă. Îţi imaginezi că te-a chemat ca să-ţi înpuie urechile cu certuri despre faptul că nu mănânci nimic. Aveai doisprezece ani şi erai deja la fel de înaltă ca şi ea. Aveai părul ei cel drept şi un fund despre care băieţii n-au mai încetat să vorbească încă din clasa a cincea şi a cărui putere de atracţie nici acum nu o înţelegi.

Dar nu, nu spune nici un cuvânt despre mâncare. În loc de asta îţi ia mâna dreaptă în ale ei. Mama ta e dură în cele mai multe privinţe, dar de data aceasta este blândă. Nici n-o credeai în stare de asta.

Se întoarce spre tine şi îti spune ... Şi în acel moment, din motive pe care nu le vei înţelege întru totul niciodată, eşti copleşită de sentimentul, de premoniţia, că ceva în viaţa ta e pe cale să se schimbe. Capul ţi se goleşte şi simţi o zvâcnire în sânge, o bătaie, un ritm.

Şi uite-aşa, totul se schimbă. Şi tu te schimbi. Nu imediat, dar aşa se întâmplă. Şi tocmai acolo, în sufragerie, începe totul. Acolo începi tu.

What was he thinking?

Deci nu!
Deci cum?
Poftim?
Adica d-voastra?
Adica esti prost?
Oauuuu. =))
Numa mie mi se pare ca .Ro e un univers paralel?

Hai

Hai să emigrăm

Hai să evadăm

din miezerie şi cotidian

Hai să fugim de urban

Hai să ne întâlnim în gând

Hai să sărim un rând

Hai să bem un vin

Hai să vorbim puţin

Hai să gravităm peste rutină

Hai să luăm doza de cofeină

Hai să zburăm peste singurătate

Hai să devenim o eternitate

Hai să lenevim

Hai să ne-amintim

Hai să ne şoptim

Hai să citim

Hai să ne mândrim

Hai să zâmbim

Procrastination

O mică paranteză : Când eram încă în Londra, dar şi după, mă gândeam că aş vrea să mă mut acolo. Toţi londonezii sunt veseli, zâmbăreţi şi sociabili, nu ca oamenii morocănoşi, trişti şi neferericiţi de aici. Până şi vremea urâtă de acolo e mai suportabilă ca norii grei şi vântul artificial de aici. But yet again ... aşa zic şi turiştii care vin în Viena, că e frumos şi că s-ar muta aici. Cert este că londonezii sunt mai dezgheţaţi (la propriu şi la figurat) decât austriecii. And they know how to party! Me like them!

Revenind la titlu: E bine în sesiune. Facem curat, gătim, scriem pe blog şi alte chestiile la care poţi zice de exemplu "Fra nu am învăţat aşa mult, pentru că am spălat vasele ... da, erau multe şi ştii că nu-mi place să le spele maşina de spălat ... că na ... nu spală mereu cum trebe." Totuşi, informaţiile pe care le învăţ intră, they damage my brain şi dupa aia, din păcate, ies. Lăsându-mă cu dureri de cap ... adevaru' e că mi-e şi somn ... şi parcă şi foame un pic. De fapt am multe senzaţii, pe care nu le-aş fi avut dacă nu învăţam. Oh well ...

All in all, economics sucks...şi mă bucur că nu m-am dus la ASE să învăţ trei ani chestiile astea.

din ciclul nedumeririlor

am mai avut eu niste nedumeriri si lista nu e nici de departe gata. dar pentru ca am dat de clipul acesta senzational, am ajuns la a 4 a nedumerire.

Care-i faza cu Farmville? Pur si simplu ma depaseste. Las clipul sa vorbeasca de la sine.

P.S. it's so true!

Annie Leibovitz

John Lennon and Yoko Ono
Demi Moore
Brad Pitt
Daniel Day-Lewis
Her Majesty Queen Elizabeth II
Lance Armstrong
Mikhail Baryshnikov
Nicole Kidman

In sfarsit am ajuns la expozitia fotografei Annie Leibovitz. A lucrat pentru Rolling Stone, Vanity Fair si Vogue. A fost foarte spectaculos and she really has a gift. Daca ajungeti in Viena pana in februarie, vizitati ...

Nu ştiu ... poate plictiseală

Vreme scârboasă. Vodca pe masă. Şi totul învăluit în febra sesiunii (?!).
Un alt aşternut, o perche de cizme noi şi ojă nouă, în rest totul a rămas neschimbat.
Conştiincioase, şedem în acelaşi loc în faţa laptop-urilor şi ne dopăm cu cafea.
Despachetăm ca să impachetăm la loc.
Căutăm, dar nu găsim.
Cum rămâne cu îngheţata aia?
Aici nu se mai aplică nicio regulă învăţată acasa. (crezi că un tagline dintr-un film de acţiune, but no ... )

Este locul şi momentul în care îţi formulezi propriile reguli.