E tare senzaţia aia când eşti cu muzică în căşti şi ţi se pare că melodia pe care tocmai o asculţi se potriveşte cu ceea ce faci ... e ca şi coloana sonoră din viaţa ta, din filmul care ar putea fi făcut după viaţa ta.
Şi stai în metrou şi citeşti Hesse cu MP3-ul în urechi (da, nu ai încă iPod). Încep melodii din soundtrack-ul de la P.S. I love you şi atunci te simţi ca în scenele alea în care ea stă tristă în metrou şi afară plouă şi îşi aminteşte de el şi invers.
Şi ieşi în ploaie şi începe o melodie drum and bass ...oa, ai şi uitat cum sună! Şi grăbeşti pasul pe ritm. Îţi doreşti să continue cu melodii ok că e pe shuffle şi nu vrei să te opreşti în ploaie să schimbi piesa. Şi eşti surprins că se întâmplă aşa cum vrei. Şi mai dansezi, mai cânţi pe stradă.
Binenţeles că te pierzi într-un parc în care nu ai mai fost niciodată şi în care nu e nimeni ... că plouă. “Da mă, plouă!” realizezi tu ... dar acum te doare la bascheţi pentru că ai Lass mich dein Pirat sein în urechi şi numa tu ştii ce înseamnă asta ...
P.S. I love you
0 voci/e:
Post a Comment