Back to the roots

Chiar daca nu ninge si nu e zapada, iar in loc avem ploaie si noroi ... imi place sa fiu acasa. E un sentiment ciudat ... nu stiu. Totul a ramas la fel aici, aceeasi oameni, acelasi Sibiu plictisitor. Doar ca s-a redeschis chillu' si ca lumea merge in Propaganda din nou, iar Bohemian Flow e gol. Aa, si Morilor e gata si e un STOP nou pe Mitropoliei.
Acasa miroase a sarmale si a prajituri, dar incerc sa stau cat mai putin acasa si sa evit musafirii care intreaba "Si cum e la Viena?" Asa ca ies in oras, cum face orice sibian, unde dau de fosti colegi, amici sau doar cunostinte, care intreaba acealsi lucru, iar eu imi repet poezia cuminte ...
Maine e ultima din multele mese de Craciun, dupa care vine Revu' ... si intotdeauna mi se pare ca intre Craciun si Rev sunt asa multe zile si am atat de mult timp sa ma intalnesc cu toata lumea ... cand defapt sunt doar patru zile amarate ...
Insa, gandesc in continuare pozitiv si profit de aceasta perioada, in care cu totii incercam sa fim mai buni si sa ne petrecem vacanta alaturi de cei dragi.


dedicatie

Decembrie

Sunt singura care se mai tine de mana care ne-a facut pe toti. Fratii si surorile mele au cazut, fiind acum calcati in picioare. Desi singuratatea este apasatoare, imi place sa fiu la inaltime. Imi place sa vad cladirile frumoase si peisajele care le inconjoara. Dar cel mai mult imi place sa privesc oamenii. Mi se par fascinanti. As vrea sa inteleg ce vorbesc. Nici nu stiu ce reprezinta si la ce folosesc toate obiectele pe care le au la ei, dar tocmai de aceea imi plac oamenii. Imi pare ca fac atatea lucruri interesante si ca traiesc viata din plin. Poate de aceea au vrut fratii mei sa ajunga jos, sa fie mai aproape de aceste fiinte. Mi-ar placea sa fiu si eu cu ei, dar imi place la inaltime. Imi place sa inspir aerul curat si rece. Imi place sa vad orasul luminat noaptea si sa adulmec mirosul de turta dulce si vin fiert. Desi este mijlocul lui decembrie, mai am inca pete verzi. Si imi doresc ca macar anul acesta sa simt zapada pe fata.

Da, sunt ultima frunza ramasa intr-un platan din Viena, care asteapta sa ninga.

3 nedumeriri

1. Care-i faza cu Parov Stelar? Am auzit prima oara de ei cand am venit in Viena de la fete, dupa care am fost asaltata cu linkuri si melodii de la aceasta trupa prin interemediul multor fete. Binenteles, cu adaugarile de rigoare "uhhh. ahhh. ce tari sunt. cea mai tare trupa. my favourite, etc. " E ok, fiecare poate sa asculte ce vrea, dar nu inteleg de unde a aparut acest val. Am ascultat doua minute dintr-o melodie (fetele zic ca a mai cantat Parov la noi in apartament, dar probabil nu stiam) si nu mi-a spus nimic. Am inteles ca au fost de nu stiu cate ori in .ro, dar raman nedumerita.

2. Care-i faza cu "blogging-ul" ca hobby? Adica daca te intreaba cineva care sunt hobby-urile tale sau ce te intereseaza pe lumea asta...zici blogging? Este la fel de neinspirat raspunsul acesta ca "long walks on the beach" si "fotografie". Cand si cum a ajuns hobby? Si de ce ai da mandru acest raspuns?

3. Si daca tot sunt la capitolul blog, care-i faza cu intrebarile la sfarsitul unui post? De ce sa scrii ce crezi, experientele tale, povestile tale si tot restu, si la sfarsit sa intrebi retoric "Tu ce parare ai?" sau "Care e povestea ta?" sau "How was your first time?" ? Poate asa speri sa ai mai multi cititori, sa intri intr-o relatie directa cu ei, sa ai o discutie polemica... Insa nu inteleg foarte bine. Probabil sunt neinitiata.

As mai putea sa intreb care-i faza cu Twilight ...

Turul II

Oficialitatiile romane au SUGErat ca romanii din Viena sa voteze in Bratislava.

Sa traim bine!

...

Out there

L-a vazut la librarie. Apoi pe scarile facultatii. A inceput sa mearga la toate cursurile, doar ca sa-l vada. I-a aflat numele dupa ce un coleg l-a strigat. A adormit noaptea aceea rostindu-i numele. A doua zi l-a vazut in fata metroului - fuma. A trecut de trei orin prin fata lui, doar ca sa o observe. Si-a facut cont pe Facebook, doar ca sa-l gaseasca pe el. Dupa doua zile l-a vazut din nou fumand, s-a facut ca fumeaza, doar ca sa-i ceara o tigara. A mers in spatele lui pana la metrou. Din pacate nu mergeau cu acelasi metrou. S-a hotarat sa-l urmareasca. Prima oara nu a coborat unde a coborat si el, a doua oara - da. I se parea penibil, dar totodata incitant sa-l urmareasca. A vazut strada, usa cladirii si a ramas singura. Zambea. S-a hotarat ca maine ii va vorbi. In drum spre casa se gandea cum sa-l abordeze, cum sa se imbrace ... Se trezeste langa un tip, destul de dragut. "Cine o fi?" gandeste ea. Isi aduce aminte ca l-a agatat cu o seara inainte intr-un bar ... nu trebuia sa se ajunga aici! In timp ce se imbraca, isi aminteste de tipul din vis, chipul sau, strada, usa ... Fericita, fuge in cautarea baiatului viselor ei ...

1 Decembrie

Azi e ziua nationala a Romaniei si fiecare roman ar trebui sa se simte mandru (lasam la o parte faptul ca trebuie sa votam duminica). Pentru cei care nu sunt romani, astazi este AIDS day, asa ca putem alege la ce sa ne gandim azi.
Am ales Romania, pentru ca de, mi-e un pic dor (repet, lasam la o parte faptul ca pe 6 va trebui sa asist la aceasi tiganie ca acum doua saptamani). Stiam ca Radio Guerrilla are o noua campanie intitulata "Noua Colectie de Modele" cu reclama "Mitocan nu te nasti, devii. Daca ai modele gresite, Radio Guerrilla iti propune o serie de modele. Completeaza colectia cu modelul tau favorit. Hai ca se poate." Astfel, m-am gandit sa scriu si eu, chiar daca cei care ma inspira erau deja propusi. Dintre Corneliu Coposu, Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Petre Tutea, Neagu Djuvara, Mircea Eliade si Alexandru Paleologu, l-am ales pe Petre Tutea.

Dariana propune:

Petre Tutea va ramane un mare filosof, care inspira romanii prin patriotismul sau si dragostea nemarginita pentru tara noastra. Dupa 13 ani petrecuti dupa gratii, demnitatea, onoarea si verticalitatea sa ar trebui sa fie un model pentru noi toti. Tutea sfatuieste noile generatii sa-si iubeasca si sa-si respecte smenenii. La intrebarea "Ce inseamna un om de dreapta?", Petre Tutea a raspuns "Roman absolut, asta inseamna".

La multi ani tuturor!

portretul Romaniei in Viena

as vrea sa descriu exact ce s-a intamplat pe 22 noimebrie in capitala fostului imperiu...dar sunt prea dezamagita si scarbita. think the worst.

da, a fost ca in Romania...lumea impingea, autoritatile nu ne dadeau declaratii pentru completat, erau doar 3 cabine de vot si 2 oameni care completau tabele cu datele noastre...la 20:55 au spus ca nu se mai voteaza...practic nu ne-au lasat sa votam!
in plus au chemat politia, pentru ca le-a fost frica ca vor lua bataie...

ce cred eu ca a spus consulul (care nu stie germana) dupa sigilarea urnelor: "na bun...sunt 7000 de romani in Viena, au votat 500...restu i le dam lu ******* ca a dat mai mult" (spun ******* pentru ca am vazut cu cine au votat romanii din strainate...si mi se pare un pic absurd, pentru ca ei/noi au/am plecat ca sa ne fie mai bine, deci in .ro era mai rau si am fi vrut sa fie mai bine, nu la fel de rau sau mai rau)

mi-e groaza de turul II ..........

Citat (1)

"Temeti-va de cei care distrug, cenzureaza sau interzic cartile, caci ei vor sa ne cenzureze memoria. Incep mereu de la carti si apoi deschid camerele de gazare."

Paranteza: "O remarca destul de ciudata: Gazul Zyklon, care servea la masacrarea evreilor in lagarele de exterminare, inca se mai gaseste in comert; este recomandat pentru incintele de dezinfectare a mobilelor si a cartilor atacate de cari. Probabil ca funtioneaza foarte bine si e drept sa fie folosit pentru scopuri atat de pasnice..."

(Memoria vegetală - Umberto Eco)

...

After sunset ... with the moonlight to guide me

pentru ca in Viena nu ma simt singura. pentru ca "the sky is the limit". pentru ca in apartament e cald si bine si fun, chiar daca afara e groaznic. pentru ca ma simt bine. pentru ca vreau sa "enjoy the ride".

open to the skyline

Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul (articol scris acum multa vreme pt revista scolii)

Este posibil să ceri bani vizitatorilor la intrare in spital?

Este posibil să nu ajuţi un pacient pentru că acel lucru mic cerut nu intră în atribuţiile tale?

Este posibil să stai opt ore la poliţie pentru o tamponare, fiindcă sunt doar două organe ale legii care se ocupă de secţia respectivă?

Este posibil să auzi pe fiecare bancă in parc vorbindu-se doar de bani şi problemele create de lipsa acestora?

Este posibil ca pentru un simplu „ Bună ziua ” de la un doctor să dai bani?

Este posibil să auzi la tot pasul dezacorduri şi greşeli gramaticale, cum ar fi :

„ Tanti, cât e seminţele? ”

„ Avem decât seringi de paişpe. ” ?

Este posibil ca cele mai citite ziare sunt cele în care apar „ dive ” dezbrăcate şi alte subiecte penibile?

Este posibil ca o parcare, care din totdeauna a fost gratuită, să devină peste noapte cu plată?

Este posibil să auzi întrebarea „ Nu vă supăraţi, dar cine e Florian Pitiş?” de la o vânzătoare din supermarket?

Este posibil ca toate lucrurile să se rezolve prin înjurături şi bătăie?

Este posibil ca oamenii să aibă un asemenea spirit de turmă, încât să-şi cumpere o maşină scumpă doar ca să atragă priviri? Şi totuşi, paradoxal, în acest spirit de turmă se regăseşte le fiecare acea „ originalite ” de a-şi lua o maşină mai scumpă ca a celuilalt.

Din păcate acestea sunt doar câteva evenimente uimitoare recent trăite în capitală. Impactul inculturii şi al dorinţei, devenite obsesie, de a face cât mai mulţi bani de pe urma oamenilor obişnuiţi nu se simte atât de putenic pe cât este. Acest impact nu este sesizat, deoarece nu avem timp să analizăm fiecare situaţie de care ne lovim zilnic. Nu avem timp pentru că suntem ocupaţi: răspundem la telefon de dimineaţa pană seara, ne zbârnâie sms-urile în buzunar şi jonglăm mental cu datorii şi obligaţii. Dar dacă eşti ocupat eşti important, iar dacă eşti important ai succes, iar succesul înseamnă fericire.

Adăugând problemele grave cu care se înfruntă România, ajungem cu tristeţe la concluzia că ţara noastră nu este nici pe departe acolo unde se crede că este, şi mult mai trist este că nici nu va ajunge curând. Remedierea situaţiei necesită foarte mult timp şi răbdare din parte generaţiei noastre şi cele ce vor urma. Poate pentru unii este exagerat, dar aceste cuvinte vin de la o persoană care refuză să mai stea în România în viitorul apropiat.

Adnotare: am plecat deja din Romania...

De ce nu ne vor desparti 800 km?

Pentru ca ...

Stim ca va fi bine

Ne place muntele

Ne plac motoarele

Ne plac dulciurile

Bem mult vin

Ne simtem bine

Ne certam pe chestii marunte care ne apropie dupa aceea

Ne ascultam (dupa ce ne certam :P)

Ne intelegem

Ne ajutam (mai mult tu pe mine)

Ne iertam

Ai grija de mine tot timpul

Avem prea multe amintiri impreuna

Sunt nebuna si nu ai nimic impotriva

Glumim

Radem unul de celalalt

Vin cu tine la poker

Stii la ce ma gandesc (invers e mai greu)

Trebuie sa ma mai duci la Istanbul :))

Esti de-al casei

Ai fost langa mine cand aveam nevoie

Ne-am schimbat

3 ani e chiar mult

Ne-am inghesuit multe nopti

Pot sa-ti spun orice

Ne-am vazut zilnic

Nu poate trece o zi fara sa vorbim

Am facut lucruri noi impreuna

Sunt altfel

Nu o sa ma uit la baietii de aici

As mai putea scrie multe pagini ...

Intrebare si raspuns

Ce este “mai adevarat”? Lucrurile opuse se atrag sau cin’ s-aseamana s-aduna?

Raspuns: nici una ... sunt folosite pentru a te simti bine in oricare dintre situatii.

P.S. la persoana apropiata vedem si ne atrag propriile noastre defecte.