Decembrie

Sunt singura care se mai tine de mana care ne-a facut pe toti. Fratii si surorile mele au cazut, fiind acum calcati in picioare. Desi singuratatea este apasatoare, imi place sa fiu la inaltime. Imi place sa vad cladirile frumoase si peisajele care le inconjoara. Dar cel mai mult imi place sa privesc oamenii. Mi se par fascinanti. As vrea sa inteleg ce vorbesc. Nici nu stiu ce reprezinta si la ce folosesc toate obiectele pe care le au la ei, dar tocmai de aceea imi plac oamenii. Imi pare ca fac atatea lucruri interesante si ca traiesc viata din plin. Poate de aceea au vrut fratii mei sa ajunga jos, sa fie mai aproape de aceste fiinte. Mi-ar placea sa fiu si eu cu ei, dar imi place la inaltime. Imi place sa inspir aerul curat si rece. Imi place sa vad orasul luminat noaptea si sa adulmec mirosul de turta dulce si vin fiert. Desi este mijlocul lui decembrie, mai am inca pete verzi. Si imi doresc ca macar anul acesta sa simt zapada pe fata.

Da, sunt ultima frunza ramasa intr-un platan din Viena, care asteapta sa ninga.