Macau

Sunt fericită că am tot felul de revelaţii la facultate. :)
Acestă revelaţie seamănă cu Monopoly.
Astăzi am vorbit puţin de imperialism şi colonialism şi cumva cumva am ajuns la Macau sau Macao, care este o regiune administrativă specială a Republicii Populare Chineze, la fel ca Hong Kong-ul. A fost una dintre cele mai vechi colonii europene şi a aparţinut Portugaliei până in 1999, ceea ce este foarte interesant.
Deşi mai auzisem de Macau, la curs mă izbise similaritate numelui cu jocul de cărţi din copilărie: macauă (nu ştiu exact cum se scrie, pentru că nu am scris niciodată...ce ciudat)
Oare de acolo vine? Macaul are o istorie cu jocurile de noroc ... cine stie? Internetul încă nu ştie ...

Timp Timp Timp

Cu două facultăţi nu mai am timp de scris, de poze, de citit, de nimic. Şi când am puţin timp mă uit la televizor ca să mă relaxez. Acum câteva zile abia aşteptam vacanţa de iarna, dar am tot aflat câte referate şi proiecte am de făcut. Pe lângă asta se mai pune învăţatul. Probabil că nu voi avea timp să mă bucur de timpul liber.
Mama pleacă la Cracovia, iar eu nu am timp să merg cu ea. E frustrant.
Chiar şi acum, nu mai am timp să scriu pentru că trebuie sa merg la concert.

Bucureştiul împreună cu două relaţii internaţionale alcătuiesc o conspiraţie împotriva timpului meu.

Monopoly

Toată lumea ştie jocul Monopoly. Astăzi am avut o revelaţie. Eram la cursul de microeconomie pe care îl fac în limba engleză şi la un moment dat a vorbit proful despre monopol în economie. Normal că i-a spus în engleză, şi anume Monopoly. woow!!! Deşi ştiam cum îi spune la monopol in engleză, nu am făcut niciodată legătură cu jocul. Şi mi-am dat seama că acela era scopul jocului să deţii monopolul. Ce chestie dom'le. Nu ştiu cum de nu m-am gândit până acum la asta, dar e foarte tare. De mici ne învaţă despre economie şi monopol. Oricum rămâne un joc fundamental al copilăriei mele.

Haos

A început şi anul I din nou, chiar în dublu exemplar. Încă nu ştiu dacă sunt în stare să fac două facultăţi deodată, but hey ... go big or go home. Partea bună este că deocamdată îmi place.
Bucureştiul este neschimbat: aceeaşi forfotă, acelaşi haos. Problema este că încă nu sunt pregatită pentru fiţe şi RATB. Nu au legatură între ele, dar sunt neobişnuite pentru mine.
O altă chestie neobişnuită este venitul la Sibiu, adică da, mă bucur că mai stau şi prin Sibiu, dar nu mai suport drumul. Oricum când voi intra în ''pâine'', nu voi mai avea timp să fac naveta aşa des. Dar cum era de fiecare dată când veneam din Viena la Sibiu, un semn de circulaţie schimbat, o stradă reasfaltată sau altceva din domeniul rutier, şi acum este exact la fel. Azi-noapte când am ajuns, citesc pe prima pagină din Tribuna: ''Sensuri unice şi giratorii revoluţionează circulaţia în centrul oraşului. Străzile Şaguna, Victoriei, Banatului şi Dealului vor fi străzi cu sens unic. '' SERIOUSLY?? Cum naiba? Om vedea ... de câte ori o voi lua pe interzis ...

Citat (9)

"Always read something that will make you look good if you die in the middle of it." P.J. O'Rourke

Impas

Sunt la răscruce de gânduri, de certuri şi de vise.
Mă aflu într-un impas de poveşti.
Mă găsesc în mai multe contraziceri de planuri.
Arunc vorbe aiurea.
Dar am aceleaşi sentimente.

I want a time machine

Prada

Missoni Bicycle

ce-mi doresc acum ...

Cum recunoaşteţi o femeie adevărată?

Un psiholog german, autorul cărţii ''Cum recunoaşteţi o femeie adevărată?'' este de părere că o femeie adevărată se recunoaşte dintr-o mie şi oferă câteva indicii:

- Nu vorbeşte non-stop despre diete, ci ''tace'' şi ''face''

- Nu îşi părăseşte iubitul dacă cea mai bună prietenă a ei nu îl poate suferi

- Chiar dacă plânge, nu i se întinde rimelul pe obraz

- Bea cu plăcere, dar nu mai mult de un pahar

- Nu poartă niciodată fuste mini dacă nu e epilată

- Nu ar schimba nimic pe lume un orgasm cu altceva

- Nu refuză niciodată o bucăţică de ciocolată; numărul caloriilor este pentru femei frustrate

- Nu spune niciodată ''Nu'' atunci când vrea ceva, indiferent dacă aceasta contravine moralei

- Aşteaptă telefon de la iubit, nu îl sună ea

- Nu vorbeşte urât despre fostul ei amant

- Fardul ei este mai subţire decât o foiţă de ţigară, nu îşi ''zideşte'' faţa cu make-up

- Nu este invidioasă pe alte femei, pentru că nu are de ce

Nici viitorul nu mai e ce-a fost

De când am luat Decizia toată lumea mă întreabă ce fac acum. Eu răspund cu ''Nu ştiu''. Şi urmează: ''Păi cum nu ştii? Dar ce îţi place să faci? Ce ai vrea să faci mai încolo?'' Iar eu habar n-am. Mă simt iar ca la 18 ani când am dat Bac-ul şi nu ştiam exact ce vreau să fac. Nu vreau să fac nimic anume, adică nu m-am gândit la ceva. Nu-mi place nimic cu adevărat. N-am niciun talent, nicio înclinaţie. Nu mă vad în niciun job. Habar n-am. O să apară ceva cândva, sunt sigură. :)

Horoscop

Chiar dacă nu cred în horoscop, el te influenţează. Scrierea horscopului mi-o imaginez cum a fost portretizată de multe ori în filme: doi oameni, eu îmi imaginez femei, stau şi se gândesc ce să scrie, ce are vrea lumea să citească sau ce ar vrea ele mai degrabă. Şi inventează aşadar horoscopul.

Chestia este, că în ciuda faptului că ştiu că nu este adevărat ce citesc, mă influenţează totuşi. Citesc horoscopul poate o dată pe lună în Tribuna, dar dacă în momentul acela se potriveşte câtuşi de puţin cu situaţia mea, încerc parcă să iau aminte.

Dacă de exemplu citeşti când te trezeşti că astăzi vei avea o zi bună la servici, te duci mai fericit, mai detaşat la job şi astfel vei avea o zi bună, pentru că te-ai gândit că aşa va fi. Deci chiar dacă este inventat, te-a îndreptat spre o anumită stare şi efectul a fost ca cel pronunţat de către horoscop.

Astăzi, de pildă, mă certasem cu Tulă pentru chestii mărunte, dar care includeau şi banii. Şi eram nervoasă şi supărată. Citesc horoscopul, unde scrie: " Aveţi nişte probleme financiare şi sentimentale. Nu îi reproşaţi partenerului de viaţă că a cheltuit prea mult în ultima vreme. " Mi-a trecut toată supărarea pe loc şi m-am gândit că este mai bine să ne împăcăm. Thank you, Horoscop! :P

Cartea Vieţii

Ar trebui să mă apuc să umplu aşa o carte, poate este un mod de a trece peste. Acum i-aş înşira pe aia de la ASE ...

Decizia

Mi-am luat inima în dinţi şi am luat o decizie cât mine de mare. Am spus Adio! unui oraş şi unor prieteni, care sper că în ciuda acestui fapt să rămână la fel.

Unii m-au susţinut, iar alţii m-au judecat. Nu e ca şi când ar fi pentru prima oară.

Sunt multe trăiri la mijloc. Nu regret, dar mai am timp şi de sentimentul acesta. Acum este doar sentimentul de Nou. Starea aceea în care nu ştii ce te aşteaptă, acea nerăbdare de necunoscut. Acea curiozitate pentru ce este ascuns ... Însă paharul este mereu pe jumătate plin, aşa că merg cu optimismul înainte.

Viitorul meu stă în mâinile nemiloase ale Bucureştiului.

My new Blog

Streets with Style

Sesiune

Ca deobicei sesiunea începe prea devreme şi se termină prea târziu. Aici nici măcar nu poţi vorbi de sesiune propriu-zisă, eşti în foc automat de prin aprilie. Dar în iunie se împute treaba! Iar timpul parcă s-a comprimat. Pentru prima oară nu mi-a ajuns o oră jumate pentru un examen, poate e bine că înseamnă că am avut multe de spus. Dar poate fi rău pentru că nu ştiu exact ce trebuie să scriu şi am scris tot ce ştiu. Anyway ... aştept vacanţa. Încă sunt curioasă ce se va întâmpla mai exact. În vacanţă timpul are alţi parametri, abia aştept să trăiesc în funcţie de alţi parametrii.

De când a început stresul să se intensifice mă tot trezesc cu ''Amazing Grace'' în minte, iar apoi o fredonez toată ziua. Cred că mintea mea vrea să se relaxeze sau are vreo legătură cu religia ... că mă ajută Cel de Sus să-mi iau examenele ... sau că voi fi iertată dacă le pic ...

Break the rules

Shoeaholic?

1. Do you own more than 25 pairs of shoes?

2. Do you look in every window display of shoe stores?

3. Do you keep your shoe purchases secret from your partner?

4. Do you buy uncomfortable or too high shoes just because they are beautiful?

5. Did you buy unfitting shoes because they didn't have your size?

6. Do you always leave the shoe store with more than one pair of shoes?

7. Do you always find new reasons to buy shoes?

8. Would you skip a warm meal for new shoes?

9. Do your friends mock you for your shoe "problem"?

10. Did you often overdraw your account because of shoe shopping?

If you answered more than four questions with "Yes", you are a shoeaholic :)

Many psychologists claim that owning many shoes symbolize the desire of change. Others say that shoe shopping pets the ego. Whatever the reason, shoes are always welcome!

Inspiration

A Closet Visit Film No. 1 from Claire Cottrell on Vimeo.

Filmuleţul ăsta are de toate! :x

Tower of Babel

30.000 de cărți sunt strânse în acest Turn Babel - al cărților, în piața San Martin din Buenos Aires, oraș desemnat Capitala Mondială a Cărții 2011 de către UNESCO. Este semnat de artista Marta Minujin și pe 28 mai va fi dezasamblat, iar cărțile vor fi date. Cool!

http://www.bookliciousblog.com/

Tonul metalic

Unde mai există frumuseţe?

Thomas Mann a surprins frumuseţea într-o poveste despre moarte. A scris, cum s-a auzit un ton mat, clar şi metalic. Astfel el a creat liniştea, pentru că după sunetul unui inel, de exemplu, căzând pe marmură urmează o linişte ''de mormânt''. A creat liniştea pentru a face ''frumuseţea acustică'', cum spune Milan Kundera, ''iar ca frumuseţea să fie perceptibilă, are nevoie de un minim de linişte''.

Frumuseţea a dispărut, deoarece nu mai există linişte. Există doar zgomotul - zgomotul cuvintelor, zgomotul maşinilor, zgomotul muzicii - în care trăim în fiecare zi. A dispărut complet. A mai rămas doar cuvântul care o desemnează, dar şi el începe să-şi piardă din semnificaţie.

Zgomotul maşinilor şi al muzicii poate fi redus seminificativ pentru a descoperi liniştea. Dar cum reduci zgomotul cuvintelor? Oamenii vin şi vorbesc despre ei, fiecare povesteşte cum a mâncat, cum a dormit, cum şi-a trăit copilăria, cum s-a distrat, cum s-a îmbolnăvit, cum s-a însănătoşit, cum a avut orgasm, cum a visat. Şi vin şi sunt agresivi pentru că vor să se descarce. Şi dacă te izolezi de cuvintele altora, cum rămâne cu cuvintele din mintea ta? Cum vei mai descoperi liniştea şi frumuseţea?

21

Are you mad 'cause I'm askin' 21 questions?

I'll ask 21 questions and they all about us.

I'm 21 and I'm already hazy,

What am I gonna do?

Bunici

Postez poza asta pentru că:

- îmi place foarte mult. Sunt bunicii mei în 1963

- e singura poză color cu ei din acei ani

- îmi place cum e îmbrăcată bunica mea şi e ziua ei în curând

- abia acum o am şi în format digital

Define normal

Era o persoană foarte egoistă. Nu numai că se gândea doar la persoana ei, dar toate subiectele de discuţie erau despre ea. Orice poveste ajungea în final la ea. Oricine începea o discuţie cu ''Am fost acolo şi am făcut aia şi aia ...'' era întrerupt de către ea cu ''Da, dar când am fost eu acolo, am făcut cealaltă ...'' Dacă începeai cu ''Să vezi ce am păţit ...'', pe la jumătate începea ea să spună ce a păţit în cu totul alt context.

Sunt multe persoane de acest gen şi pe unele le poţi accepta, dar ea nici măcar nu asculta ce vorbeşti. Îţi cerea sfatul, dar nici nu apucai să îl dai că vorbea despre altceva. Iar dacă reuşeai totuşi să o sfătuieşti, răspundea cu ''Da, am înţeles'' şi acţiona contrar spuselor tale.

Mult timp s-au gândit prietenii şi familia ei la o soluţie. Aşa că i-au făcut cadou un câine. Acum nu mai vorbea doar despre ea, ci despre câine. Astfel a cunoscut un iubitor de câini şi a început să vorbească numai despre iubitul ei. În cele din urmă a avut un copil şi toate au revenit la normal pentru că acum vorbea doar despre copilul ei ... şi asta era normal ...

Cine paşte în Maramureş?

Ieri am văzut un titlu la ştirile Antena 3: ''Paşte în Maramureş''. Primul meu gând a fost: ''Cine paşte în Maramureş?'' Peste tot în media se foloseşte Paşte.

Unii spun că Paşte este traducere de la Pesach care este sărbătoarea evreilor. Alţii spun că este singularul de la Paşti. Oricum după părerea mea nu este corect. De pe vremea ''lu' bunica'' se spune Paşti.

Poezia lui Coşbuc ''La Paşti'' se încheie astfel:

La zâmbet cerul azi ne cheamă

Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!

Alţi scriitori români au scris: De Paşti în satul vesel căsuţele-nălbite lucesc sub a lor malduri de trestii aurite (Alecsandri); Era după Paşti şi era un timp bun (Coşbuc); La Paşti era fierbere mare în gospodărie (Sadoveanu).

Cuvântul Paşti este defectiv de singular şi dacă avem o limbă francofonă, în franceză spunându-se Joyeuses Pâques!, atunci urarea este Paşti Fericite!

I heart books

"Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu..."

(Umberto Eco)

Cît timp

Cocoţată-n vârf de vis

Caut

Chem

Înapoiază-mi vigoarea

În întregime

Încet

Trândăvesc pe sfori înalte

Treptat

Tiptil

Tânjesc spre ţinte

Timid

Tăcut

Inversează axele universului

Imaginând

Inspirând

Micşorează distanţa

Mâine

Mereu

Prea târziu mă deşteptez

Problematic

Punct.

Gânduri rele

Oamenii sunt ciudaţi, au mai multe gânduri rele decât bune. Mereu suntem stresaţi pentru că suntem ocupaţi, aglomeraţi, încărcaţi, preocupaţi, pentru că suntem importanţi, pentru că avem responsabilităţi sau vrem să pară că avem.

Şi cum scapi de gândurile rele?

Pentru că nu avem timp de făcut lucruri bune, tocmai pentru că suntem aşa ocupaţi, şi nu avem timp sa ne relaxăm şi clear our heads, negăm toate gândurile rele. În primul rând nu le exprimi ca să nu mai ştie nimeni, iar în al doilea rând le negi în capul tău. Le negi atât de tare şi convins, încât în timp ai să crezi că nu au existat niciodată. Pentru că nu ai spus la alţii, nu te poate contrazice nimeni. Iar dacă ele nu există, nu mai ai de ce să te gândeşti la ele şi e bine.

Rămâne să mai facem lucrui care ne furnizează doar gânduri bune. Easy to say …

piticul roşu pe creierul mov

Marc Jacobs Spring 2011

Gucci Fall 2011

După cum spunea Iulia: ''Dacă cineva spune că ceva nu merge cu altceva, minte!''

Astfel, Roşu merge cu Mov :))

Take me as I am

Eu nu înţeleg multe, dar când ajungem să ne maturizăm şi să nu ne mai purtăm ca la 16 ani?

Supărări, vorbe neaşteptate, gânduri nefondate şi se pare că şi competiţii ...

Până acum am crezut că eu sunt problema, dar tind să nu mai cred asta. Mereu am crezut că din cauza felului meu de a fi am avut mai mult de pierdut decât de câştigat.

Am stat la poveşti şi am aflat despre mine că sunt obiectivă, dominantă, am o relaţie extraordinară cu Tulă, mi-e dor de Diana, am mereu replică (cică), prima impresie pe care o las nu e mereu bună, nu judec, am o personalitate puternică, un self-esteem destul de ridicat, încerc să fie bine şi spun tot timpul ce gândesc.

Acestea au reieşit din ultimele doua zile. Bune, rele, cu greu se mai pot schimba.

Şi dacă o persoană reacţionează opus aşteptărilor tale, îi acorzi o a doua şansă sau nu?

The bottom line is ... I stay true to myself.

Există

Oraşul ăsta mai are surprize.

Ştiu oameni (un om) care colecţionează cărţi de joc găsite pe stradă până fac unul sau mai multe pachete complete. Chestia asta am văzut-o în ''Sex and The City'' când un iubit a lui Carrie făcea asta şi de atunci am zis că aşa ceva nu există ... Cine îşi pierde câte o carte de joc? Sau cui îi zboară din faţă?

Daaaaaaaar ... sâmbătă am găsit As-ul de pică şi şasele de romb pe stradă!! Hahahaha

Cinzeci de cărţi rămase ca să fac un pachet ... Dar dacă în 20 de ani am găsit două cărţi, înseamnă că mai durează.

Cazul acuzativ

Orice ceartă serioasă duce la vria umană de recriminare şi contra-recriminare, acel vechi joc fatal:

- tu ai spus

- nu, tu ai spus

- tu ai făcut

- nu, ai fost tu

- ştii ceva, nu sunt doar obosită, sunt foarte obosită de asta pentru că tu ai nevoie de aşa mult şi oferi aşa puţin

- aşa ţi se pare? şi dacă ţi-aş dărui un magazin întreg de pantofi nu ar fi destul

- şi ce vrei să spui cu asta?

- ştii al naibii de bine ce vreau să spun

- bine!

- bine, înseamnă că aia e

- sigur, dacă asta vrei

- eu vreau?

- asta mă faci să spun

- nu, asta aştepţi cu nerăbdare să spui demult

- termină, nu-mi mai răstălmăci cuvintele

- trebuia să-mi dau seama

- nu, eu trebuia să-mi dau seama

- bun, acum amândoi ne-am dat seama

- bine atunci

- bine

Citat (8)

Hesse: '' Cu cât nevoile de distracţie şi educaţie populară vor putea fi, în timp, satisfăcute prin invenţii noi, cu atât cartea îşi va recâştiga demnitatea şi autoritatea. Nu am atins încă punctul în care noile invenţii concurente - radioul, cinematograful, etc. - să preia de la cartea tipărită acele funcţii pe care ea le poate pierde fără prejudecăţi. ''

Umberto Eco: '' La un moment dat, oamenii inventează scrisul. Putem considera scrisul ca pe o prelungire a mâinii. În acest sens, el este aproape biologic. E o tehnologie de comunicare directă legată de corp. Când faci asemenea invenţie, nu poţi să mai renunţi la ea. Repet, este ca inventarea roţii. Roţile noastre de azi nu diferă de cele din preistorie. În schimb, invenţiile noastre moderne - cinema, radio, Internet - nu sunt biologice. ''

Incoerent

Am umblat mult şi acum nu-mi găsesc locul. Mă fâţâi, mă învârt, mă dau peste cap.

A venit primăvara. Este anotimpul în care îţi vine să faci de toate. Chiar şi să înveţi. Ai impresia că dacă e soare afară toate problemele s-au rezolvat.

Problema mea este intangibilă, inodoră, insipidă şi incoloră ... infailibilă, inexactă, inacceptabilă, inadaptabilă, incomodă, indescifrabilă, inegală, indirectă, inflexibilă, instabilă ... INEFABILĂ.

E o problemă de simţ şi de trăire. Dar o văd la tot pasul. E chiar în faţa mea şi nu ştiu cum să o pipăi. E ca semnul ăla alb de pe unghii care te atenţionează de lipsa ta de calciu. Dar nu ştiu care e lipsa mea. Adică am mai multe. Care dintre ele? S-au unit toate într-o lipsă mare? Într-o gaură neagră?

În acea zvârcolire îmi dau seama că problema mea este că vreau să fac oameni de nisip şi castele de zăpadă.

The Ground Beneath Her Feet

Febraurie e cu pauză, e cu vacanţă, e cu excursii si e cu Rushdie ...

Viaţa ca un weekend

Vreau să mă gândesc la lume, dar vreau să mă gândesc la mine ... la ce să scriu, la ce să citesc ... Vreau să călătoresc într-o mulţime de locuri, măcar cu ochii minţii.

Vreau ca viaţa mea să fie un weekend. Un week-end lung şi călduros cu cafea si Nutella. Tânjesc după un weekend ca în poveşti. Există aşa ceva?

Să visez cu ochii deschişi toată ziua. Şi să fiu cu tine, da, şi asta înseamnă weekend.

Să-mi agăţ gândurile cu nişte cârlige de sforile minţii şi ale frumosului. Să mă plimb apoi printre ele şi să râd şi să plâng.

Să fac schimb de gânduri cu tine. Unul ţie, două mie.

Sau aş putea să-mi aştern gândurile pe o uşă. O uşă care duce spre viitor. O uşa a lui Alice. Se va deschide după ce am umplut-o cu mii şi mii de gânduri ... dar pentru asta trebuie ca viaţa mea să fie un weekend lung.

Protest la benzinarii

"Little" Red Shoes

"If you want to forget all your other troubles, wear too tight shoes"

... or this pair!

... but you have to love Louboutin :)

(from the Selby)

Vintage Glamour (2)

Natalie Wood

Sharon Tate

Janet Leigh

Marilyn Monroe

Pentru ca nu ma pot concentra la invatat ...

google images

Citat (7)

"Te vreau pe tine, pentru că-i mai simplu decât să îmbraţişez omenirea întreagă - de care aş avea nevoie ca să te înlocuiesc." Jacques Salomé