Eu nu înţeleg multe, dar când ajungem să ne maturizăm şi să nu ne mai purtăm ca la 16 ani?
Supărări, vorbe neaşteptate, gânduri nefondate şi se pare că şi competiţii ...
Până acum am crezut că eu sunt problema, dar tind să nu mai cred asta. Mereu am crezut că din cauza felului meu de a fi am avut mai mult de pierdut decât de câştigat.
Am stat la poveşti şi am aflat despre mine că sunt obiectivă, dominantă, am o relaţie extraordinară cu Tulă, mi-e dor de Diana, am mereu replică (cică), prima impresie pe care o las nu e mereu bună, nu judec, am o personalitate puternică, un self-esteem destul de ridicat, încerc să fie bine şi spun tot timpul ce gândesc.
Acestea au reieşit din ultimele doua zile. Bune, rele, cu greu se mai pot schimba.
Şi dacă o persoană reacţionează opus aşteptărilor tale, îi acorzi o a doua şansă sau nu?
The bottom line is ... I stay true to myself.
Si mie mi-e dor de Diana.
ReplyDelete