(pop.) Fu

A fost frumos.
A fost schi în Maramuieş, pentru că nie wieder în Păltiniş.
A fost când soarele topea zăpada, dar cea artificială nu se lasa păcălită.
A fost în doi.
A fost o vacanţă lungă şi nu chiar meritată.
A fost poate anost, dar şi de băute.
A fost frig, dar acum şi cald.
A fost şi va mai fi.
Iar acum îmbarcarea.


bună, dar cam tristă

Leapşă

Pentru că am văzut pe multe bloguri lepşe (??), am gasit şi eu una interesantă în subterană.

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit în dragoste ?

"Iubiri caraghioase" - Milan Kundera pentru că deşi sunt şapte nuvele despre cupluri şi iubire, aceste relaţii exprimă egoismul şi disimulare fiecăruia. Iubirea este ironizată de Kundera, care o percepe ca pe un ceva mai palpabil decât se spune că este.

2. Ce carte ai recomande şi de ce iubitului / iubitei ?

Păi i-am recomandat multe cărţi şi încă îi recomand. Prima care îmi vin în minte şi cred că i-ar plăcea este "Clubul Dumas" de Arturo Perez-Reverte (cred că este la el din vară), dar ar merge şi "Junky" de William S. Burroughs pentru că este o provocare.

3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten ?

Păi şi ei i-am recomandat multe cărţi. Mereu ne recomandăm reciproc. Fiindcă şi mie mi-a fost recomandată cartea "Opiniile unui clovn" de Heinrich Böll, fiindcă mi-a plăcut şi fiindcă sigur i-ar plăcea şi ei, am să i-o împrumut cum ajung în Viena.

4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani ?

"Aventurile lui Tom Sawyer" - Mark Twain şi "Cuore-Inimă de copil" - Edomndo de Amicis sunt primele două cărţi de care îmi amintesc că le-am citit când aveam în jur de 10 ani.

5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier / călător ?

"Viaţa lui Pi" - Yann Martel sau "Narcis şi Gură-de-Aur" - Hermann Hesse, pentru că povestesc despre două aventuri neobişnuite şi foarte diferite.

6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut ?

Am să recomand unui duşman necunoscut "Cronica unei morţi anunţate" - Gabriel Garcia Marquez, pentru că nu trebuie să fii vinovat pentru a fi omorât şi pentru că nimeni nu s-a obosit să anunţe şi victima (însă bârfa între vecini ... ).

7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura ?

"Maestrul şi Margareta" - Mihail Bulgakov, pentru că este cartea mea preferată şi pentru că încă nu am găsit pe nimeni căruia să nu-i fi plăcut această lectură.

8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia cu "nasul pe sus" ?

"Insuportabila uşurătate a fiinţei" - Milan Kundera, pentru că în viaţă trebuie să te descurci şi atunci când eşti lovit. Şi ce exemplu poate fi mai bun decât era comunistă.

9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri ?

Lista mea de bloguri este în ordinea în care s-au postat noutăţi, astfel va trebui să-i recomand lui Mircea Badea o carte. E greu ... nu ştiu. Poate "Un om sfârşit" de Giovanni Papini, pentru că autorul se încăpăţânează să susţină că toţi suntem datori să fim extremişti ai viselor.

10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă ?

"Misterioasa flacară a reginei Loana" - Umberto Eco, pentru că personajul principal îşi pierde memoria în urma unui atac cerebral. El este nevoit să recitească benzile desenate, scrisorile şi romanele din copilărie şi adolescanţă pentru a-şi aminti cine este.

Pentru că toţi avem nevoie de aşa ceva!
Pentru că vreau să fiu inginer când voi fi mare.

Ziua Valentinei

Nu vreau să scriu despre Ziua Îndrăgostiţilor şi să spun că îmi displace şi că a fost inventată pentru ca omul îndrăgostit (sau nu) să cheltuie bani.
Nu vreau să mănânc ciocolată cu foiţă de aur comestibilă şi alte minunăţii despre care m-am decis să nu vorbesc.

În schimb, de 5 ani de zile mă bucur că Diana e născută în această zi. Este un motiv mult mai bun să mă simt bine şi să beau. Deşi în fiecare an întâmpinăm dificultăţi în a găsi un loc să petrecem, deoarece toate crâşmele au oferte pentru două persoane sau doar mese pentru două persoane (sau petreceri anti), perseverenţa nu ne lipseşte.

La mulţi ani Valentina! :))

Iarna

Cheia în contact, demaraj, ambreiaj, frână.

Primul hop al zilei, groapa de la colţul străzii pe care musai s-o trec încet, aşa mi-au spus toţi prietenii şoferi experimentaţi atunci când m-am apucat de condus. I-am crezut pe cuvânt şi maşina trece alene peste hăul lăsat în urmă de muncitorii care au făcut branşamente la gaz cu un an în urmă. O curbă de 90 de grade, iarăşi ambreiaj, iarăşi frână, alt hop, altă groapă.

După o porţiune în care mi se pare că traversez nisipuri mişcătoare mai fentez un canal lăsat de izbelişte fără capac. Însă nu reuşesc să fentez toate gropiţele-n obraji pe care le-a făcut asfaltul de bucurie că a primit sare pentru a nu îngheţa.

Iar pentru că toate drumurile au corodat în urma acestei ierni nemiloase, care din păcate nu s-a terminat şi pentru că lungile troiene călătoare ale lui Alecsandri au blocat o mulţime de maşini şi trenuri, am descoperit că nu e prima oară când se întamplă acest lucru la noi în ţară. Priviţi cum s-au descurcat bunicii noştri in the winter of '69.

hilarious

Nu am găsit doar filmuleţul cu preoţii aşa că l-am postat pe tot. :))

Fericire?!

Cine mai este astăzi fericit? Când mereu se găseşte ceva de care să ne plângem : plictiseală, mult de învăţat, vreme urâtă, lipsă de bani, probleme în dragoste, etc.

Eşti cu adevărat fericit când îţi ştergi din minte orice gând gri? Orice fărâmă de tristeţe? Sau eşti cu adevărat fericit când faci ceva ce-ţi place şi acel lucru te face să uiţi de consecinţe şi probleme?

Mai răspunde (sau a răspuns vreodată) un om la întrebarea Ce mai faci? cu Sunt fericit! sau Totul merge bine (fără vre-un dar la urmă) ?

Dacă eşti optimist eşti fericit? Sau poţi să rămâi nefericit chiar dacă eşti optimist?

Poţi să fii fericit mai mult de câteva zile? Mereu apar vânturile, valurile negre. O ceartă, o ploaie, un examen, un adevăr, o minciună, un ceva care să te bage în sevrajul fericirii.

Dacă eşti fericit înseamnă că ori eşti norocos, ori ai reuşit să blochezi şi să izolezi acele gânduri şi probleme care îţi opresc perfuzia de fericire.


Later edit:
Două spoturi şi sloganuri publicitare îmi susţin întrebările deoarece promovează fericirea (asta însemnând că ea nu mai există ?)

Coca-Cola: Deschide şi savurează fericirea.
Nescafe: Gustul bun cu care începe un zâmbet.

Întreabă praful

Noi ce ar trebui să înţelegem
Când nu ştim pe unde mergem,
Când nu ştim ce să alegem,
Când cineva are de suferit?

Ne prefeacem că avem acelaşi drum
Pe când vorbele celuilalt sunt scrum
Şi s-a pierdut acel parfum,
Care la-nceput ne-a-nvălmaşit.

Să-ţi păstrezi aproapele e dificil
Şi-n acelaşi timp să rămâi abil
Să fii şi aspru şi docil
Până când totul va fi sfârşit.

Redă-mi cuvântul,
Redă-mi parfumul,
Redă-mi sărutul
Şi întreabă praful unde am fugit.

Untitled

Niciodată nu ne dorim schimbările care schimbă totul.

Iată cum începe totul, cu mama care te strigă din sufragerie. Îţi vei aminti cu exactitate ce făceai în acel moment tot restul vieţii: citeai Aventurile lui Tom Sawyer şi tu nu vroiai sa te opreşti din citit, cartea trebuia să fie înapoiată bibliotecii a doua zi, dar apoi te-a strigat din nou, mai tare, cu vocea aceea gen hei-nu-glumesc, şi tu ai bombănit iritată "Da, imediat".

Stătea la masa din sufragerie cu capul în mâini. Tu vrei să te întorci la cartea ta, să te prefaci că n-ai auzit-o, dar e prea târziu. Ochii ei îi întâlnesc pe ai tăi, aceaşi ochi mari, fumurii, pe care îi vei avea şi tu în viitor. Vino aici, ţi-a poruncit.

Ţi-e teamă de discuţiile cu mama ta. Săpuneli pe aceeaşi temă. Îţi imaginezi că te-a chemat ca să-ţi înpuie urechile cu certuri despre faptul că nu mănânci nimic. Aveai doisprezece ani şi erai deja la fel de înaltă ca şi ea. Aveai părul ei cel drept şi un fund despre care băieţii n-au mai încetat să vorbească încă din clasa a cincea şi a cărui putere de atracţie nici acum nu o înţelegi.

Dar nu, nu spune nici un cuvânt despre mâncare. În loc de asta îţi ia mâna dreaptă în ale ei. Mama ta e dură în cele mai multe privinţe, dar de data aceasta este blândă. Nici n-o credeai în stare de asta.

Se întoarce spre tine şi îti spune ... Şi în acel moment, din motive pe care nu le vei înţelege întru totul niciodată, eşti copleşită de sentimentul, de premoniţia, că ceva în viaţa ta e pe cale să se schimbe. Capul ţi se goleşte şi simţi o zvâcnire în sânge, o bătaie, un ritm.

Şi uite-aşa, totul se schimbă. Şi tu te schimbi. Nu imediat, dar aşa se întâmplă. Şi tocmai acolo, în sufragerie, începe totul. Acolo începi tu.