Niciodată nu ne dorim schimbările care schimbă totul.
Iată cum începe totul, cu mama care te strigă din sufragerie. Îţi vei aminti cu exactitate ce făceai în acel moment tot restul vieţii: citeai Aventurile lui Tom Sawyer şi tu nu vroiai sa te opreşti din citit, cartea trebuia să fie înapoiată bibliotecii a doua zi, dar apoi te-a strigat din nou, mai tare, cu vocea aceea gen hei-nu-glumesc, şi tu ai bombănit iritată "Da, imediat".
Stătea la masa din sufragerie cu capul în mâini. Tu vrei să te întorci la cartea ta, să te prefaci că n-ai auzit-o, dar e prea târziu. Ochii ei îi întâlnesc pe ai tăi, aceaşi ochi mari, fumurii, pe care îi vei avea şi tu în viitor. Vino aici, ţi-a poruncit.
Ţi-e teamă de discuţiile cu mama ta. Săpuneli pe aceeaşi temă. Îţi imaginezi că te-a chemat ca să-ţi înpuie urechile cu certuri despre faptul că nu mănânci nimic. Aveai doisprezece ani şi erai deja la fel de înaltă ca şi ea. Aveai părul ei cel drept şi un fund despre care băieţii n-au mai încetat să vorbească încă din clasa a cincea şi a cărui putere de atracţie nici acum nu o înţelegi.
Dar nu, nu spune nici un cuvânt despre mâncare. În loc de asta îţi ia mâna dreaptă în ale ei. Mama ta e dură în cele mai multe privinţe, dar de data aceasta este blândă. Nici n-o credeai în stare de asta.
Se întoarce spre tine şi îti spune ... Şi în acel moment, din motive pe care nu le vei înţelege întru totul niciodată, eşti copleşită de sentimentul, de premoniţia, că ceva în viaţa ta e pe cale să se schimbe. Capul ţi se goleşte şi simţi o zvâcnire în sânge, o bătaie, un ritm.
Şi uite-aşa, totul se schimbă. Şi tu te schimbi. Nu imediat, dar aşa se întâmplă. Şi tocmai acolo, în sufragerie, începe totul. Acolo începi tu.
De ce spui ca "niciodata nu ne dorim schimbarile care schimba totul" ?
ReplyDeleteNu ai spus niciodata "e timpul pt o schimbare"? Sau nu ai simtit niciodata ca viata ta devine ori monotona ori lipsita de culori si ai nevoie de "ceva" care sa schimbe felul in care traiesti?
ceea ce ai spus tu este o schimbare,intradevar, nedorita, brusca, poate putin dureroasa insa sunt sigur ca te-a maturizat, ai devenit mai aproape de realitatea in care traim, ai "progresat". Oare nu aceste schimbari duc la progres ?
Si nu doar aceste lucruri te schimba. Si o iesire cu prietenii la bere in care auzi "ceva" te schimba, si o seara la cinema in care vezi un film diferite te schimba..
Inteleg ce spui si da, schimbarile sunt bune si da, duc la progres si da, iesi din monotonie.
ReplyDeleteSi da, realitatea e mai aproape, dar nu ne dorim niciodata aceste schimbari bruste si ne gandim tot timpul ca era mai bine inainte. Poate nu e bine tot timpul sa fi mai aproape de real.
Oricum nu stii niciodata cat de aproape este realitatea.
una din multele amintiri ce ne leaga vrand nevrand ... stii cateodata mi se face dor de toate nebuniile pe care le faceam cand eram mici :)) de da`tata si chikana si de toate povestile noastre haioase care s-au transformat in timp in niste amintiri vechi parca de cand lumea .. chiar daca nu ti-am zis niciodata ... cand ma imbat am tendinta sa povestesc tuturor despre copilaria noastra :)) nu stiu exact cu ce precizie redau micile noastre traznai sau cat de interesati sunt cei din jur dar eu ma distrez... anyway ..sper ca atunci sa fi reusit impreuna sa trecem peste schimbarile alea care ne-au ne-au maturizat mai mult sau mai putin la vremea respectiva :)
ReplyDeletemersi de cuvinte...si mie mi-e dor sa fim copii si de traznaile noastre, pe care si eu le-am povestit si le voi mai povesti.
ReplyDeleteam trecut si trecem cu totii prin schimbari, dar nu vom uita niciodata prietenii din copilarie care ne-au marcat existenta ;)