Un surâs de-al tău, o bătaie mai puternică a inimii tale, o privire de-a ta, cuprinzătoare şi fericită, un vis neliniştit de-al tău ar fi pentru mine daruri mai plăcute şi mai de preţ decât orice trăncăneală papagalicească şi decât toate coroniţele de hârtie aurită. N-am nevoie de aplauze, de gălăgie, de guri căscate, de laude forţate şi linguşiri invidioase.
Mai simt în mine o mare poftă de viaţă. Nu vreau să mor. Chiar de-aş trăi suspendată în gol, fără nici o susţinere de sus, fără nici un spătar, fără cârje - numai să mai trăiesc în adevăratul sens al cuvântului, să mai trăiesc mulţi ani până voi fi în stare să-mi dobândesc bucata mea de pâine în cuptorul lumii.
No comments:
Post a Comment