Toate tabelele de valori s-au risipit în zvârcolirile mele lăuntrice; toate speranţele şi-au pierdut culoarea în întuneric; ancorele posibile de salvare sunt doar nişte cârlige care mă ţin legată de pământ.
Şi totuşi, în faţa acestui spectacol înspăimântător, nu-mi întorc faţa, nici nu dau înapoi. Tot ce voi face va fi inutil, dar tocmai pentru aceasta mă simt atrasă s-o fac.
Toţi oamenii caută o recompensă, o plată pentru ceea ce fac. Chiar şi faptele care par mai spirituale - acte de creaţie, acte de credinţă, de iubire - îşi aşteaptă evaluarea, cer să fie plătite (mai curând sau mai târziu). Nimeni nu face ceva pentru nimic. Chiar şi religiile, chiar şi artele, chiar şi filosofiile sunt întemeiate pe câştig. Operele umane sunt poliţe care vor să fie plătite. Scadenţa va fi mai lungă sau mai scurtă, dar ziua socotelilor tot vine odată.
No comments:
Post a Comment