Nehotărâtă

Nu-mi place ziua de luni ... dar nici după week-end nu mă topesc. Nici nu mai ştiu ce dracu' aştept să vină: week-end-ul sau lunea?
Luni te duci la ''Uni'', luni te dezmeticeşti. zi de căcat, cu pielea prăfuită. Luni, luni, luni, toată ziua luni, încontinuu! Gura-ţi miroase a scrumieră, transpiri trist, nu-nţelegi ce vrea lumea de la tine, când mai trece săptămâna asta? A doua zi după luni e joi; restul zilelor dispar, se topesc una după alta, iar joi începe miercuri şi dispare vineri.
Week-end. Ai aşteptat toată săptămâna. Ce lucruri interesante o să faci în week-end, ce bine o să te odihneşti, ce bine o să te simţi, ce bine o să te relaxezi, ce bine că e week-end! În week-end poţi face tot ceea ce, altfel, în timpul săptămânii, n-ai făcut. N-ai făcut, că n-ai avut timp, că eşti foarte ocupat, că nu-ţi vezi capul de treabă. Ce om important, ocupat, important, ocupat, iar asta îţi dă un aer de încredere. De aceea în week-end tânjeşti după luni. N-am chef să citesc, n-am chef să mă uit la film, n-am chef să nimic. În timpul săptămânii e mai simplu: am atata treabă! Sunt ocupată, sunt importantă, am încredere în mine.
Şi începe săptămâna şi aştept week-end-ul din nou.