orori

în culori.
ai evoluat. te-ai emancipat. ai o mulţime de canale care se luptă între ele doar ca să-ţi capteze atenţia. toţi amărâţii aştia se roagă de tine să-i bagi puţin în seamă doar ca să-şi justifice salariul. aşa că te duci frumuşel la hypermarket să-ţi iei şi tu o plasmă cu diagonală generoasă. şi vii acasă şi montezi minunăţia pe perete la înălţimea ideală, unde privirea ta cade la unghiul perfect pe ecran atunci când te prăvăleşti în fotoliu. şi vine ora de vârf în care televiziunea învinge, reuşind să difuzeze cât mai mult sânge pe minut de emisie. şi tu stai şi te uiţi la avalanşa de manele porno amestecate cu sânge uscat din Irak şi Afghanistan. la un moment dat ceva ţi se pare în neregulă. şi-atunci umbli puţin la contrast şi luminozitate şi atingi perfecţiunea. după care te uiţi la ceas şi vezi că e doi (nu două) noaptea. şi te bagi în pat. şi te culci. şi visezi. eşti pe o plajă mare şi pustie. o plajă plină de balene moarte. niciun om. tu stai în şezlong şi asculţi liniştea înconjurătoare. la un moment dat apare o siluetă la distanţă. şi încet încet silueta se apropie şi se transformă într-un valet care îţi aduce un cocktail. şi tu iei paharul şi sorbi în timp ce ultima balenă muribundă îşi dă duhul stropindu-te cu un jet de apă de mare. şi duşul ăsta cald te trezeşte. şi atunci te ridici din pat şi mergi la plasmă ca să verifici dacă ai şi animal planet pe cablu.