un cuvânt de-al tău ar fi deajuns să mă opresc din drum râzând în loc de răspuns şi lumea-ntreagă ar fi a mea, greierii toţi m-ar asculta şi ceaţa cea grea s-ar risipi, senin un curcubeu ar răsări dar nu-l aud ... nu-l aud şi iată cum pornesc la drum, drumul meu mai nu stiu cum si nu-l aud ... nu-l aud şi doar tăcerea e a mea, mă voi stinge ca o stea în noaptea cea grea, un cuvânt de-al tău ar fi un balsam pentru rana fară leac ce-n suflet o am, frumosul meu vis n-ar mai fi vis, ţi-aş da să citeşti tot ce ţi-am scris, promit de fumat c-am să mă las şi clipa de-acum ar ţine un ceas dar nu-l aud ... nu-l aud, şi iată cum pornesc la ,drumul meu mai nu ştiu cum şi nu-l aud şi doar tăcerea e a mea, mă voi stinge ca o stea în noaptea cea grea ... cu ape de roşu-n ochi, valuri largi de alb mov şi verde zboară cald pe chipul tău drag ... eşarfa în dar ... ţin minte şi acum, ne-am oprit din drum ce bine-mi amintesc, ce clar ... ţi-am înfăşurat ... eşarfa in dar ... culorile alergau în vânt, se certau, faţa toată-ţi luminau cu albul de var ... eşarfa în dar ... aveam 18 ani eram Beatles-fani şi umblam în tenişi albi cu primăvară-n păr şi miros de măr ... eşarfa în dar ... a venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine sau mai bine cu umbra ta ... mă tem că n-am să te mai vad uneori, c-au să-ţi crească aripi ascuţite până la nori, c-ai să te-ascunzi într-un ochi străin iar el o să se închidă ca o frunză de pelin ... atunci m-apropiu de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare ...
Feriţi-vă de oamenii fără vicii, deoarece prezenţa lor nu poate fi decât plictisitoare, incoloră şi fadă.
Blog despre şi cu sertarele din mintea mea
26 May 2010
from him
un cuvânt de-al tău ar fi deajuns să mă opresc din drum râzând în loc de răspuns şi lumea-ntreagă ar fi a mea, greierii toţi m-ar asculta şi ceaţa cea grea s-ar risipi, senin un curcubeu ar răsări dar nu-l aud ... nu-l aud şi iată cum pornesc la drum, drumul meu mai nu stiu cum si nu-l aud ... nu-l aud şi doar tăcerea e a mea, mă voi stinge ca o stea în noaptea cea grea, un cuvânt de-al tău ar fi un balsam pentru rana fară leac ce-n suflet o am, frumosul meu vis n-ar mai fi vis, ţi-aş da să citeşti tot ce ţi-am scris, promit de fumat c-am să mă las şi clipa de-acum ar ţine un ceas dar nu-l aud ... nu-l aud, şi iată cum pornesc la ,drumul meu mai nu ştiu cum şi nu-l aud şi doar tăcerea e a mea, mă voi stinge ca o stea în noaptea cea grea ... cu ape de roşu-n ochi, valuri largi de alb mov şi verde zboară cald pe chipul tău drag ... eşarfa în dar ... ţin minte şi acum, ne-am oprit din drum ce bine-mi amintesc, ce clar ... ţi-am înfăşurat ... eşarfa in dar ... culorile alergau în vânt, se certau, faţa toată-ţi luminau cu albul de var ... eşarfa în dar ... aveam 18 ani eram Beatles-fani şi umblam în tenişi albi cu primăvară-n păr şi miros de măr ... eşarfa în dar ... a venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine sau mai bine cu umbra ta ... mă tem că n-am să te mai vad uneori, c-au să-ţi crească aripi ascuţite până la nori, c-ai să te-ascunzi într-un ochi străin iar el o să se închidă ca o frunză de pelin ... atunci m-apropiu de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare ...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment