hilarious

Nu am găsit doar filmuleţul cu preoţii aşa că l-am postat pe tot. :))

Fericire?!

Cine mai este astăzi fericit? Când mereu se găseşte ceva de care să ne plângem : plictiseală, mult de învăţat, vreme urâtă, lipsă de bani, probleme în dragoste, etc.

Eşti cu adevărat fericit când îţi ştergi din minte orice gând gri? Orice fărâmă de tristeţe? Sau eşti cu adevărat fericit când faci ceva ce-ţi place şi acel lucru te face să uiţi de consecinţe şi probleme?

Mai răspunde (sau a răspuns vreodată) un om la întrebarea Ce mai faci? cu Sunt fericit! sau Totul merge bine (fără vre-un dar la urmă) ?

Dacă eşti optimist eşti fericit? Sau poţi să rămâi nefericit chiar dacă eşti optimist?

Poţi să fii fericit mai mult de câteva zile? Mereu apar vânturile, valurile negre. O ceartă, o ploaie, un examen, un adevăr, o minciună, un ceva care să te bage în sevrajul fericirii.

Dacă eşti fericit înseamnă că ori eşti norocos, ori ai reuşit să blochezi şi să izolezi acele gânduri şi probleme care îţi opresc perfuzia de fericire.


Later edit:
Două spoturi şi sloganuri publicitare îmi susţin întrebările deoarece promovează fericirea (asta însemnând că ea nu mai există ?)

Coca-Cola: Deschide şi savurează fericirea.
Nescafe: Gustul bun cu care începe un zâmbet.

Întreabă praful

Noi ce ar trebui să înţelegem
Când nu ştim pe unde mergem,
Când nu ştim ce să alegem,
Când cineva are de suferit?

Ne prefeacem că avem acelaşi drum
Pe când vorbele celuilalt sunt scrum
Şi s-a pierdut acel parfum,
Care la-nceput ne-a-nvălmaşit.

Să-ţi păstrezi aproapele e dificil
Şi-n acelaşi timp să rămâi abil
Să fii şi aspru şi docil
Până când totul va fi sfârşit.

Redă-mi cuvântul,
Redă-mi parfumul,
Redă-mi sărutul
Şi întreabă praful unde am fugit.

Untitled

Niciodată nu ne dorim schimbările care schimbă totul.

Iată cum începe totul, cu mama care te strigă din sufragerie. Îţi vei aminti cu exactitate ce făceai în acel moment tot restul vieţii: citeai Aventurile lui Tom Sawyer şi tu nu vroiai sa te opreşti din citit, cartea trebuia să fie înapoiată bibliotecii a doua zi, dar apoi te-a strigat din nou, mai tare, cu vocea aceea gen hei-nu-glumesc, şi tu ai bombănit iritată "Da, imediat".

Stătea la masa din sufragerie cu capul în mâini. Tu vrei să te întorci la cartea ta, să te prefaci că n-ai auzit-o, dar e prea târziu. Ochii ei îi întâlnesc pe ai tăi, aceaşi ochi mari, fumurii, pe care îi vei avea şi tu în viitor. Vino aici, ţi-a poruncit.

Ţi-e teamă de discuţiile cu mama ta. Săpuneli pe aceeaşi temă. Îţi imaginezi că te-a chemat ca să-ţi înpuie urechile cu certuri despre faptul că nu mănânci nimic. Aveai doisprezece ani şi erai deja la fel de înaltă ca şi ea. Aveai părul ei cel drept şi un fund despre care băieţii n-au mai încetat să vorbească încă din clasa a cincea şi a cărui putere de atracţie nici acum nu o înţelegi.

Dar nu, nu spune nici un cuvânt despre mâncare. În loc de asta îţi ia mâna dreaptă în ale ei. Mama ta e dură în cele mai multe privinţe, dar de data aceasta este blândă. Nici n-o credeai în stare de asta.

Se întoarce spre tine şi îti spune ... Şi în acel moment, din motive pe care nu le vei înţelege întru totul niciodată, eşti copleşită de sentimentul, de premoniţia, că ceva în viaţa ta e pe cale să se schimbe. Capul ţi se goleşte şi simţi o zvâcnire în sânge, o bătaie, un ritm.

Şi uite-aşa, totul se schimbă. Şi tu te schimbi. Nu imediat, dar aşa se întâmplă. Şi tocmai acolo, în sufragerie, începe totul. Acolo începi tu.

What was he thinking?

Deci nu!
Deci cum?
Poftim?
Adica d-voastra?
Adica esti prost?
Oauuuu. =))
Numa mie mi se pare ca .Ro e un univers paralel?

Hai

Hai să emigrăm

Hai să evadăm

din miezerie şi cotidian

Hai să fugim de urban

Hai să ne întâlnim în gând

Hai să sărim un rând

Hai să bem un vin

Hai să vorbim puţin

Hai să gravităm peste rutină

Hai să luăm doza de cofeină

Hai să zburăm peste singurătate

Hai să devenim o eternitate

Hai să lenevim

Hai să ne-amintim

Hai să ne şoptim

Hai să citim

Hai să ne mândrim

Hai să zâmbim

Procrastination

O mică paranteză : Când eram încă în Londra, dar şi după, mă gândeam că aş vrea să mă mut acolo. Toţi londonezii sunt veseli, zâmbăreţi şi sociabili, nu ca oamenii morocănoşi, trişti şi neferericiţi de aici. Până şi vremea urâtă de acolo e mai suportabilă ca norii grei şi vântul artificial de aici. But yet again ... aşa zic şi turiştii care vin în Viena, că e frumos şi că s-ar muta aici. Cert este că londonezii sunt mai dezgheţaţi (la propriu şi la figurat) decât austriecii. And they know how to party! Me like them!

Revenind la titlu: E bine în sesiune. Facem curat, gătim, scriem pe blog şi alte chestiile la care poţi zice de exemplu "Fra nu am învăţat aşa mult, pentru că am spălat vasele ... da, erau multe şi ştii că nu-mi place să le spele maşina de spălat ... că na ... nu spală mereu cum trebe." Totuşi, informaţiile pe care le învăţ intră, they damage my brain şi dupa aia, din păcate, ies. Lăsându-mă cu dureri de cap ... adevaru' e că mi-e şi somn ... şi parcă şi foame un pic. De fapt am multe senzaţii, pe care nu le-aş fi avut dacă nu învăţam. Oh well ...

All in all, economics sucks...şi mă bucur că nu m-am dus la ASE să învăţ trei ani chestiile astea.

din ciclul nedumeririlor

am mai avut eu niste nedumeriri si lista nu e nici de departe gata. dar pentru ca am dat de clipul acesta senzational, am ajuns la a 4 a nedumerire.

Care-i faza cu Farmville? Pur si simplu ma depaseste. Las clipul sa vorbeasca de la sine.

P.S. it's so true!

Annie Leibovitz

John Lennon and Yoko Ono
Demi Moore
Brad Pitt
Daniel Day-Lewis
Her Majesty Queen Elizabeth II
Lance Armstrong
Mikhail Baryshnikov
Nicole Kidman

In sfarsit am ajuns la expozitia fotografei Annie Leibovitz. A lucrat pentru Rolling Stone, Vanity Fair si Vogue. A fost foarte spectaculos and she really has a gift. Daca ajungeti in Viena pana in februarie, vizitati ...

Nu ştiu ... poate plictiseală

Vreme scârboasă. Vodca pe masă. Şi totul învăluit în febra sesiunii (?!).
Un alt aşternut, o perche de cizme noi şi ojă nouă, în rest totul a rămas neschimbat.
Conştiincioase, şedem în acelaşi loc în faţa laptop-urilor şi ne dopăm cu cafea.
Despachetăm ca să impachetăm la loc.
Căutăm, dar nu găsim.
Cum rămâne cu îngheţata aia?
Aici nu se mai aplică nicio regulă învăţată acasa. (crezi că un tagline dintr-un film de acţiune, but no ... )

Este locul şi momentul în care îţi formulezi propriile reguli.