Rendezvous

18 Mar 2011

Cazul acuzativ

Orice ceartă serioasă duce la vria umană de recriminare şi contra-recriminare, acel vechi joc fatal:

- tu ai spus

- nu, tu ai spus

- tu ai făcut

- nu, ai fost tu

- ştii ceva, nu sunt doar obosită, sunt foarte obosită de asta pentru că tu ai nevoie de aşa mult şi oferi aşa puţin

- aşa ţi se pare? şi dacă ţi-aş dărui un magazin întreg de pantofi nu ar fi destul

- şi ce vrei să spui cu asta?

- ştii al naibii de bine ce vreau să spun

- bine!

- bine, înseamnă că aia e

- sigur, dacă asta vrei

- eu vreau?

- asta mă faci să spun

- nu, asta aştepţi cu nerăbdare să spui demult

- termină, nu-mi mai răstălmăci cuvintele

- trebuia să-mi dau seama

- nu, eu trebuia să-mi dau seama

- bun, acum amândoi ne-am dat seama

- bine atunci

- bine

16 Mar 2011

Hesse: '' Cu cât nevoile de distracţie şi educaţie populară vor putea fi, în timp, satisfăcute prin invenţii noi, cu atât cartea îşi va recâştiga demnitatea şi autoritatea. Nu am atins încă punctul în care noile invenţii concurente - radioul, cinematograful, etc. - să preia de la cartea tipărită acele funcţii pe care ea le poate pierde fără prejudecăţi. ''

Umberto Eco: '' La un moment dat, oamenii inventează scrisul. Putem considera scrisul ca pe o prelungire a mâinii. În acest sens, el este aproape biologic. E o tehnologie de comunicare directă legată de corp. Când faci asemenea invenţie, nu poţi să mai renunţi la ea. Repet, este ca inventarea roţii. Roţile noastre de azi nu diferă de cele din preistorie. În schimb, invenţiile noastre moderne - cinema, radio, Internet - nu sunt biologice. ''

7 Mar 2011

Incoerent

Am umblat mult şi acum nu-mi găsesc locul. Mă fâţâi, mă învârt, mă dau peste cap.

A venit primăvara. Este anotimpul în care îţi vine să faci de toate. Chiar şi să înveţi. Ai impresia că dacă e soare afară toate problemele s-au rezolvat.

Problema mea este intangibilă, inodoră, insipidă şi incoloră ... infailibilă, inexactă, inacceptabilă, inadaptabilă, incomodă, indescifrabilă, inegală, indirectă, inflexibilă, instabilă ... INEFABILĂ.

E o problemă de simţ şi de trăire. Dar o văd la tot pasul. E chiar în faţa mea şi nu ştiu cum să o pipăi. E ca semnul ăla alb de pe unghii care te atenţionează de lipsa ta de calciu. Dar nu ştiu care e lipsa mea. Adică am mai multe. Care dintre ele? S-au unit toate într-o lipsă mare? Într-o gaură neagră?

În acea zvârcolire îmi dau seama că problema mea este că vreau să fac oameni de nisip şi castele de zăpadă.

23 Feb 2011

The Ground Beneath Her Feet

Febraurie e cu pauză, e cu vacanţă, e cu excursii si e cu Rushdie ...

20 Jan 2011

Viaţa ca un weekend

Vreau să mă gândesc la lume, dar vreau să mă gândesc la mine ... la ce să scriu, la ce să citesc ... Vreau să călătoresc într-o mulţime de locuri, măcar cu ochii minţii.

Vreau ca viaţa mea să fie un weekend. Un week-end lung şi călduros cu cafea si Nutella. Tânjesc după un weekend ca în poveşti. Există aşa ceva?

Să visez cu ochii deschişi toată ziua. Şi să fiu cu tine, da, şi asta înseamnă weekend.

Să-mi agăţ gândurile cu nişte cârlige de sforile minţii şi ale frumosului. Să mă plimb apoi printre ele şi să râd şi să plâng.

Să fac schimb de gânduri cu tine. Unul ţie, două mie.

Sau aş putea să-mi aştern gândurile pe o uşă. O uşă care duce spre viitor. O uşa a lui Alice. Se va deschide după ce am umplut-o cu mii şi mii de gânduri ... dar pentru asta trebuie ca viaţa mea să fie un weekend lung.