Patru

4 sferturi fac un întreg

4 membre

4 cazuri

4 în apartament

4 litere au cuvintele Vier şi Four

4 elemente (earth, wind, fire, water)

4 evanghelii

4 grupe sanguine

4 picioare la mobilă

4 roţi la maşină

4 corzi la vioară

4 anotimpuri

4 puncte cardinale

4 colţuri într-o cameră

4 culori la cărţile de joc

4 fantastici

4 Beatleşi

4 ani între olimpiade

4 ani şi la noi!

Vodca

Îl sună plângând la telefon, rugându-l să-i asculte necazurile la el acasă. Erau prieteni buni, acceptă imediat.

După un shot de vodcă din congelator - el avea mereu vodcă în congelator - îi spuse, ''Ce mă fac eu acum fără el? Era tot ce aveam! Tot viitorul mi l-am imaginat lângă el.''

După două shoturi de vodcă - ''Nemernicul! Nici nu-i pasă de cei din jur. E un egoist fără scrupule. Şi pe lângă asta nici nu-l ducea capu' prea mult.''

După cel de-al treilea shot - ''Nici măcar nu era bun în pat!''

So, what happens when we miss the moment?

You miss a class, but you don't lose your confidence.

You miss a drink, but you don't lose your fun.

You miss a day, but you don't lose your youth.

You miss a smile, but you don't lose a friend.

You miss a kiss, but you don't lose a love.

You miss a sunset, but you don't lose your romance.

You miss a book, but you don't lose your knowledge.

You miss a word, but you don't lose your pride.

You miss a thing, but you don't lose your hope.

You miss an opportunity, but you don't lose your dream.

mi-a fost dor. video luat de la Radu.

The L words

Listen to the sound

Biting your tongue

And going around

Into your lung.

Look at the snow

So simple and pure

Until you know

There's no obscure.

Learn to shut up

Hugs need no speech.

You fill my cup

And I'm in your reach.

No depression here :)

Citat (6)

"Există două locuri, poate trei în lume, unde viaţa se poate trăi la intensitate mare: Londra, Paris, poate şi Viena. Paris stă pe primul loc: Oraşul iubirii, oraşul artei. Dar ca să trăieşti în Paris trebuie să ştii franceza. Şi Viena - Viena este pentru evreii, care se întorc pentru a-şi recupera averile: positivism logic, Zwölftonmusik, psihoanaliză. Deci rămâne Londra. Londra poate fi un labirint din pietre reci, dar în spatele zidurilor sunt bărbaţi şi femei care se ocupă cu scrisul cărţilor, pictatul tablourilor şi compusul muzicii."

(J.M. Coetzee - Youth)

Lumea reală

Îi lipsea intuiţia pentru lumea ce ne înconjoară. Nu înţelegea de ce legile fizice sunt aşa cum sunt.

De ce, de exemplu, se opreşte o minge care sare? Ceilalţi nu au nicio problemă cu această întrebare: pentru că constanta elastică a mingii este mai mică ca unu.

Dar de ce trebuie să fie aşa, întrebă. De ce nu poate constanta să fie exact unu sau mai mare ca unu?

Ei dau din umeri. Noi trăim în lumea reală, răspund ei - în lumea reală constanta elastică este tot timpul mai mică ca unu.

Mai presus de mine

Acţiunea se petrece pe un plan care mă depăşeşte.

Nu pot să nu mă gândesc la asta.

Oare e la fel? Normal că nu.

Se spune că o prietenie adevărată este veşnică şi trece peste orice greutăţi. Hmm, oare?

Ce se întâmplă atunci când lucrurile care odată te apropie de cineva acum te îndepărtează?

Îţi exprimi dezacordul sau îţi oferi sprijinul?

E oare o etapă ca toate celălalte de până acum? Dar şi acelea din trecut nu au dispărut de tot.

Laşi timpul să le vindece pe toate? Nu mi-a plăcut niciodată teoria asta.

Acţionezi? Cum? Cum să ajung acolo?

Cum să explici fără să manipulezi?

Cum să-ţi joci cartea fără să răneşti?

Pe cine dai vina? Pe toti şi pe nimeni. Pe tine?!

Michelangelo vs. Picasso

Toamna aici e deprimantă, dar măcar sunt expoziţii noi. Aşa că am fost la Michelangelo. Of course.

Foarte frumos! Chiar impecabil.

După ce m-am lălăit pe acolo vreo oră, mi-am spus să trec şi pe la Picasso, că de, am plătit deja bilet şi e valabil pentru amândouă expoziţiile.

Vreau să cred că cei de la Albertina i-au adus intenţionat pe aceşti doi artişti deodată.

De ce?

Pentru că începi cu Michelangelo, e la parter şi parcă în copilărie ai citit mai mult despre el decât de Picasso, ştii mai multe creaţii de ale lui şi te-a impresionat Capela Sixtină. Nu? Bine, atunci Pieta.

Şi priveşti schiţele lui minuţioase fără de care nu-şi începea pictura sau sculptura. Admiri rafinamentul şi capacitatea de a crea imagini 3D pe foaie doar cu ajutorul unor dungi plasate exact unde trebuie.

Cert este că pleci foarte impresionat de acolo.

Bun. Şi urci la etaj să-i vezi operele celebrului Picasso. Ştii că e mega cunoscut, nu i-ai înţeles picturile niciodată şi ştii că a vrut să fie original. A reuşit. Dar după ce ai văzut măiestria lui Michelangelo şi multele schiţe pe care le făcea, văzându-l pe Picasso cum hinpleschen-eşte culoare pe pânză îţi reaminteşte că nu ai înţeles de ce este aşa faimos. Ca să nu mai spunem că în "originalitatea" lui şi-a bătut joc de picturile lui Velasquez şi Manet.

De aceea îmi place să cred că cei de la Albertina au aranjat totul aşa, astfel încât să-l dea jos pe Picasso de pe soclul nefondat.