Mi-am dat seama ca ascultand muzica, mai ales pe strada, imaginatia imi devine mai activa. Abia acum toamna imi prieste. Poate si pentru ca in sfarsit este frig iar temperatura nu mai variaza asa mult de dimineata pana seara. Si pentru ca imi place sa ma imbrac in fusta cand ploua.
Ma trezesc cu snooze-uri si nu inteleg de ce exista snooze-ul de 9 minute. Ma trezesc plimbandu-ma prin Bucuresti si platanii imi zambesc din nou. Uit de mine si astept sa ma scoata din reverie un apel sau un mesaj. Dar nu se intampla. In schimb ma trezeste vederea unui aurolac sufland in punga. Nu-i mai vazusem de mult. Pe urmatorul trotuar copiii strazii se joaca avioane ascunzandu-se dupa masini.
Jucam alte jocuri acum. Ne jucam cu viitorul nostru si cu viata noastra, cu scoala, cu relatiile de familie si cu cele de dragoste. Incercam diferite lucruri pentru a ne da seama ce vrem cu adevarat si cum ne este mai bine.
No comments:
Post a Comment