Vintage Glamour

Just a Sunday afternoon.
Just colorized old pictures.
Just fashionable vintage.
Just remember the golden times.
Just chillin'.

Citat (4)

He had said: "I am a man", and that meant certain things to her. It meant that he was half insane and half god. (John Steinbeck)

Am o idee

Hai să facem ceva împreună, mai exact, hai împreună să nu facem nimic.
De când n-ai mai stat fără să faci absolut nimic? Să stai doar tu şi cu tine?
Ruşii au un obicei foarte frumos: se numeşte "a te aşeza înainte de drum". Adică înainte de a pleca într-o călătorie, după ce ai toate bagajele strânse şi eşti gata să ieşi pe uşă, te aşezi. Alături de tine, membrii familiei, prietenii, toată lumea se aşează şi tace cale de un minut, gândindu-se la cum va fi drumul pe care îl vor parcurge şi la ce lucruri minunate li se vor întâmpla. După care, unul, deobicei capul familiei, se ridică şi spune: "Hai să mergem." Şi încărcaţi cu gândurile anterioare, oamenii pleacă în călătorie.

Ce vă cer eu? Ca în fiecare zi, vreme de un minut, oriunde ne-am afla şi orice am face, să ne oprim. Să nu facem nimic!
Aste e tot.

Today's Achievement

L-am găsit! L-am găsit pe Mozart!
Da, am căutat de mult statuia lui Mozart. Statuia aia care apare peste tot.
Nu am căutat pe internet, mi-am zis că am s-o găsesc cumva, cândva.
Am întrebat lumea, nimic. Au spus că e în Stadtpark, dar acolo e Strauss (da, şi statuia aia e cunoscută, dar eu îl vroiam pe Wolfgang).
Şi azi m-am dus pe la Biblioteca Naţională şi am văzut că în spatele ei este o grădină superbă (Burggarten). Aşa că m-am dus şi ... am văzut statuia şi ... m-am înveselit. Desigur că un nene cânta, de data asta nu la un acordeon, ci la flaut operele lui Mozart. Erau toate condiţiile să iei o pauză şi să savurezi momentul. Să iei loc pe bancuţe şi să citeşti.

Am văzut şi monumentul lui Franz Joseph I, acum citesc pe internet că se pare să fie una din cele două statui ale lui din Viena. A doua fiind cea de la Albertina.

Când ieşi din acel parculeţ ajungi pe Goethegasse care se află faţă-n faţă cu Schillerplatz. Fiecare cu statuia respectivului. Cei doi scriitori vor rămâne pentru totdeauna să se uite unul la celălalt. Goethe masiv aşezat într-un fotoliu, Schiller în picioare pe un soclu mai complex. Stând între cei doi, care ne-au marcat tuturor liceul, mi-am adus surprinzător aminte de profa de germană. Nu-i de bine!

Mai sunt atatea de văzut, abia aştept să mai descopăr.

Mă încălzesc dimineaţa de la soare şi seara de la Jägermeister.

Încerc să-mi găsesc coordinatele în lumea asta.

Şi dansez ...

Zi de primăvară

20 aprilie 2010

Dragă jurnalule,

Astăzi am profitat de soarele de afară şi de cele 16 grade şi m-am dus în Resselpark să citesc. În timp ce citeam mă uitam la cum sunt îmbrăcaţi oamenii, la nenea care cânta la acordeon şi la negrii care se salutau deşi nu se cunoşteau (asta era impresia mea). Da, se salutau ca şoferii din Trabant.
Aş fi vrut să vorbesc în română cu cineva, dar mi-era urât să sun, aşa că m-am scufundat în lectură.
Plötzlich şi dintr-o dată, se aşează o bătrânică lângă mine şi-mi spune "Eşti leită-poleită maică-ta". Şi a început să-şi povestească viaţa, cred, prin persoana maică-mii. Nu am putut să rostesc nici măcar un cuvânt, o interjecţie, nimic. Uneori credeam că e gata să plângă în timp ce vorbea. Dar s-a ţinut tare. A fost ca şi cum şi-ar fi făcut în minte socotelile durerii; când s-a aplecat în faţă, a văzut că soldul amintirilor bune era încă pozitiv şi a zâmbit.
Dar povestea ei se termină la fel de plötzlich cum a început. Un tip cu chelie şi cu părul, rămas la spate, lăsat lung în bătaia vântului, îmbrăcat într-un sacou de culoarea muştarului cu petice în coate, a luat-o pe femeie deoparte. Şi-a pus piciorul cu superioritate şi autoritate pe bancă şi au început să vorbească într-o limbă necunoscută. A luat-o mai apoi de braţ şi au plecat înspre Argentinierstraße.
Apoi un tip s-a aşezat în locul femeii, cu un baton şi un iaurt de la Spar. Moment în care mi s-a făcut foame ...

Foarte tare să te prindă ploaia pe melodia asta :)

Oh remember at 16
Oh the crazy drunken night we had
When I kissed you in the hallway

Nehotărâtă

Nu-mi place ziua de luni ... dar nici după week-end nu mă topesc. Nici nu mai ştiu ce dracu' aştept să vină: week-end-ul sau lunea?
Luni te duci la ''Uni'', luni te dezmeticeşti. zi de căcat, cu pielea prăfuită. Luni, luni, luni, toată ziua luni, încontinuu! Gura-ţi miroase a scrumieră, transpiri trist, nu-nţelegi ce vrea lumea de la tine, când mai trece săptămâna asta? A doua zi după luni e joi; restul zilelor dispar, se topesc una după alta, iar joi începe miercuri şi dispare vineri.
Week-end. Ai aşteptat toată săptămâna. Ce lucruri interesante o să faci în week-end, ce bine o să te odihneşti, ce bine o să te simţi, ce bine o să te relaxezi, ce bine că e week-end! În week-end poţi face tot ceea ce, altfel, în timpul săptămânii, n-ai făcut. N-ai făcut, că n-ai avut timp, că eşti foarte ocupat, că nu-ţi vezi capul de treabă. Ce om important, ocupat, important, ocupat, iar asta îţi dă un aer de încredere. De aceea în week-end tânjeşti după luni. N-am chef să citesc, n-am chef să mă uit la film, n-am chef să nimic. În timpul săptămânii e mai simplu: am atata treabă! Sunt ocupată, sunt importantă, am încredere în mine.
Şi începe săptămâna şi aştept week-end-ul din nou.

Cine nu se uită pe Wikipedia

Ca mine să păţească.
Nu vă supăraţi, cum se rezolvă integralele? Care sunt formulele, că nu le mai ştiu şi-am luat note bune la mate. La analiză se făceau, nu? Apropo, dar analiza pe text cum se făcea? Ziceai: "predicat… exprimat prin verb, diateza." Diateză. Ce e aia ? Parcă e una pasivă. Atunci logic, cealaltă e activă. Bun. Ştiu. Ar trebui să mai fie una, că parcă aşa era poezia. Până îmi amintesc, ia să vedem a cui e poezia aia cu "strivesc corola de minuni a lumii". Strivesc sau nu. Nu strivesc corola. Aşa e. Ca adică sunt miloasă, nu strivesc. Românu' nu striveşte nimicuţa. Comuniunea om-natura, îhî. Blaga?! Sau nu?! Nu. Ba da. Blaga e. Corola asta… Şi doar o mâncam pe pâine… mă rog, vorba vine. Ia. Singurul lac vulcanic - Sfânta Ana. Ştiu, că am fost şi astă vară şi e administrat de nişte oameni de ispravă de origine maghiară. Bat câmpii? Nu se poate, am.. a, mi-am amintit, mai e diateza reflexivă. Dar conjugările? Sare. De unde exploatăm sarea. Hai că-i simplu. Din saline. Grupa a doua a tabelului lui Mendeleev. Prima e cu natriu, potasiu, rubidiu, cesiu, franciu. Oare e bine? Chimia nu a fost prietena mea cea mai bună. Ce ciudat arată scrise cuvintele astea. Franciu. Ha. Franci. Când a avut loc etatizarea Băncii Naţionale? Ce cuvânt e ăsta, etatizare? Parcă e pe ruseşte "eta tizarea". Nu că aş ştii ruseşte sau ceva. Tizarea nu înseamnă nimic. Dar înainte de natriu nu mai era ceva? Cosinus de doi x e doi sin x cos x. Ştiu sigur formula.
E ca un cântec.

Port tatuată îmbrăţişarea ta ...