I heart books

"Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu..."

(Umberto Eco)

Cît timp

Cocoţată-n vârf de vis

Caut

Chem

Înapoiază-mi vigoarea

În întregime

Încet

Trândăvesc pe sfori înalte

Treptat

Tiptil

Tânjesc spre ţinte

Timid

Tăcut

Inversează axele universului

Imaginând

Inspirând

Micşorează distanţa

Mâine

Mereu

Prea târziu mă deşteptez

Problematic

Punct.

Gânduri rele

Oamenii sunt ciudaţi, au mai multe gânduri rele decât bune. Mereu suntem stresaţi pentru că suntem ocupaţi, aglomeraţi, încărcaţi, preocupaţi, pentru că suntem importanţi, pentru că avem responsabilităţi sau vrem să pară că avem.

Şi cum scapi de gândurile rele?

Pentru că nu avem timp de făcut lucruri bune, tocmai pentru că suntem aşa ocupaţi, şi nu avem timp sa ne relaxăm şi clear our heads, negăm toate gândurile rele. În primul rând nu le exprimi ca să nu mai ştie nimeni, iar în al doilea rând le negi în capul tău. Le negi atât de tare şi convins, încât în timp ai să crezi că nu au existat niciodată. Pentru că nu ai spus la alţii, nu te poate contrazice nimeni. Iar dacă ele nu există, nu mai ai de ce să te gândeşti la ele şi e bine.

Rămâne să mai facem lucrui care ne furnizează doar gânduri bune. Easy to say …

piticul roşu pe creierul mov

Marc Jacobs Spring 2011

Gucci Fall 2011

După cum spunea Iulia: ''Dacă cineva spune că ceva nu merge cu altceva, minte!''

Astfel, Roşu merge cu Mov :))

Take me as I am

Eu nu înţeleg multe, dar când ajungem să ne maturizăm şi să nu ne mai purtăm ca la 16 ani?

Supărări, vorbe neaşteptate, gânduri nefondate şi se pare că şi competiţii ...

Până acum am crezut că eu sunt problema, dar tind să nu mai cred asta. Mereu am crezut că din cauza felului meu de a fi am avut mai mult de pierdut decât de câştigat.

Am stat la poveşti şi am aflat despre mine că sunt obiectivă, dominantă, am o relaţie extraordinară cu Tulă, mi-e dor de Diana, am mereu replică (cică), prima impresie pe care o las nu e mereu bună, nu judec, am o personalitate puternică, un self-esteem destul de ridicat, încerc să fie bine şi spun tot timpul ce gândesc.

Acestea au reieşit din ultimele doua zile. Bune, rele, cu greu se mai pot schimba.

Şi dacă o persoană reacţionează opus aşteptărilor tale, îi acorzi o a doua şansă sau nu?

The bottom line is ... I stay true to myself.

Există

Oraşul ăsta mai are surprize.

Ştiu oameni (un om) care colecţionează cărţi de joc găsite pe stradă până fac unul sau mai multe pachete complete. Chestia asta am văzut-o în ''Sex and The City'' când un iubit a lui Carrie făcea asta şi de atunci am zis că aşa ceva nu există ... Cine îşi pierde câte o carte de joc? Sau cui îi zboară din faţă?

Daaaaaaaar ... sâmbătă am găsit As-ul de pică şi şasele de romb pe stradă!! Hahahaha

Cinzeci de cărţi rămase ca să fac un pachet ... Dar dacă în 20 de ani am găsit două cărţi, înseamnă că mai durează.

Cazul acuzativ

Orice ceartă serioasă duce la vria umană de recriminare şi contra-recriminare, acel vechi joc fatal:

- tu ai spus

- nu, tu ai spus

- tu ai făcut

- nu, ai fost tu

- ştii ceva, nu sunt doar obosită, sunt foarte obosită de asta pentru că tu ai nevoie de aşa mult şi oferi aşa puţin

- aşa ţi se pare? şi dacă ţi-aş dărui un magazin întreg de pantofi nu ar fi destul

- şi ce vrei să spui cu asta?

- ştii al naibii de bine ce vreau să spun

- bine!

- bine, înseamnă că aia e

- sigur, dacă asta vrei

- eu vreau?

- asta mă faci să spun

- nu, asta aştepţi cu nerăbdare să spui demult

- termină, nu-mi mai răstălmăci cuvintele

- trebuia să-mi dau seama

- nu, eu trebuia să-mi dau seama

- bun, acum amândoi ne-am dat seama

- bine atunci

- bine

Citat (8)

Hesse: '' Cu cât nevoile de distracţie şi educaţie populară vor putea fi, în timp, satisfăcute prin invenţii noi, cu atât cartea îşi va recâştiga demnitatea şi autoritatea. Nu am atins încă punctul în care noile invenţii concurente - radioul, cinematograful, etc. - să preia de la cartea tipărită acele funcţii pe care ea le poate pierde fără prejudecăţi. ''

Umberto Eco: '' La un moment dat, oamenii inventează scrisul. Putem considera scrisul ca pe o prelungire a mâinii. În acest sens, el este aproape biologic. E o tehnologie de comunicare directă legată de corp. Când faci asemenea invenţie, nu poţi să mai renunţi la ea. Repet, este ca inventarea roţii. Roţile noastre de azi nu diferă de cele din preistorie. În schimb, invenţiile noastre moderne - cinema, radio, Internet - nu sunt biologice. ''

Incoerent

Am umblat mult şi acum nu-mi găsesc locul. Mă fâţâi, mă învârt, mă dau peste cap.

A venit primăvara. Este anotimpul în care îţi vine să faci de toate. Chiar şi să înveţi. Ai impresia că dacă e soare afară toate problemele s-au rezolvat.

Problema mea este intangibilă, inodoră, insipidă şi incoloră ... infailibilă, inexactă, inacceptabilă, inadaptabilă, incomodă, indescifrabilă, inegală, indirectă, inflexibilă, instabilă ... INEFABILĂ.

E o problemă de simţ şi de trăire. Dar o văd la tot pasul. E chiar în faţa mea şi nu ştiu cum să o pipăi. E ca semnul ăla alb de pe unghii care te atenţionează de lipsa ta de calciu. Dar nu ştiu care e lipsa mea. Adică am mai multe. Care dintre ele? S-au unit toate într-o lipsă mare? Într-o gaură neagră?

În acea zvârcolire îmi dau seama că problema mea este că vreau să fac oameni de nisip şi castele de zăpadă.

The Ground Beneath Her Feet

Febraurie e cu pauză, e cu vacanţă, e cu excursii si e cu Rushdie ...