Înșfăcare

Ia-mă de braț și privește-mă

Îmbrățișându-mi impulsivitatea.

Ține-mă strans și sărută-mă

Ignorându-mi de tot sminteala.

Dă frau liber imaginației,

Obligă-mă să te urmez.
Păstrează ideea prieteniei

Fără să simt că mă forțez.

Toamna

Mi-am dat seama ca ascultand muzica, mai ales pe strada, imaginatia imi devine mai activa. Abia acum toamna imi prieste. Poate si pentru ca in sfarsit este frig iar temperatura nu mai variaza asa mult de dimineata pana seara. Si pentru ca imi place sa ma imbrac in fusta cand ploua.

Ma trezesc cu snooze-uri si nu inteleg de ce exista snooze-ul de 9 minute. Ma trezesc plimbandu-ma prin Bucuresti si platanii imi zambesc din nou. Uit de mine si astept sa ma scoata din reverie un apel sau un mesaj. Dar nu se intampla. In schimb ma trezeste vederea unui aurolac sufland in punga. Nu-i mai vazusem de mult. Pe urmatorul trotuar copiii strazii se joaca avioane ascunzandu-se dupa masini.

Jucam alte jocuri acum. Ne jucam cu viitorul nostru si cu viata noastra, cu scoala, cu relatiile de familie si cu cele de dragoste. Incercam diferite lucruri pentru a ne da seama ce vrem cu adevarat si cum ne este mai bine.

Şi totuşi

Abia îl cunoştea când s-a gândit că se va întâmpla ceva între ei. Chiar dacă purta ochelari de soare, şi-a dat seama că îi făcea cu ochiul. Ceva o atrăgea la el, dar nu ştia ce. Poate erau poveştile sale, poate privirea, sau poate felul său de a fi: încrezător şi puţin tupeist. Nu era deloc timid şi asta îi dădea impresia de siguranţă, dar  pe lângă asta, îşi dădu seama că se vor înţelege bine orice ar fi.

A fost prinsă în vraja sa şi după ce a plecat, a rămas cu multe gânduri care îl aveau pe el protagonist. Chiar dacă nu ştia când se vor revedea, aştepta cu sufletul la gură ziua aceea. Şi-a imagint-o într-o mie de feluri. Dar, ca în fiecare poveste, nu se întâmplă niciodată aşa cum îţi imaginezi. Când s-au revăzut era parca schimbat, băiatul acela sigur pe sine nu mai zicea nimic. Îi era parcă ruşine, însă ea nu ştia dacă îi era de ceea ce a fost sau de ceea ce va fi. Îi venea să-l ia în braţe şi să-l asigure că totul va fi bine, că vor avea tot ce şi-au imaginat.

Erau din lumi diferite: ea bogată, el mult mai puţin. Şi-au dat seama că vor trebui să sacrifice mult fiecare, aşa că şi-au văzut de drumurile lor separate. Totuşi un singur lucru s-a adeverit: s-au înţeles bine în continuare, orice ar fi fost.

Avengers Fashion

Leandra

I love her and her wardrobe!

Oh the Queen

Mi-e dor să scriu!

Mi-e dor să scriu!
Mi-e dor să am idei! Adică ideile cred sau sper că le mai am, dar poate sunt prea sprintene şi nu apuc să le aştern pe un colţ de hârtie din agenda cu de toate. Sau poate nu am timp. Chiar dacă este o scuză foarte des folosită, este adevărată în cazul meu.
Mi-e dor de poezie!
Mi-e dor de literatură! Chiar dacă mai citesc cărţi (oricum nu aşa de multe ca pe vremuri) citesc pentru facultate, nu pentru sufleţelul meu. Şi nici cărţile pentru facultate nu le citesc pe toate.
Mi-e dor să merg în parc şi să scriu! Poate cu venirea primăverii să revină şi această poftă şi acest obicei. Dar în Cişmigiu este foarte multă lume ...
Chiar dacă poate sună stupid, mi-e dor să mă simt ca o artistă!

Am să lucrez la asta!

Say Yes to the Perfect Dress

Ce-ţi poţi dori mai mult decât să te îmbraci într-o bibliotecă? :)

found here

and here

Macau

Sunt fericită că am tot felul de revelaţii la facultate. :)
Acestă revelaţie seamănă cu Monopoly.
Astăzi am vorbit puţin de imperialism şi colonialism şi cumva cumva am ajuns la Macau sau Macao, care este o regiune administrativă specială a Republicii Populare Chineze, la fel ca Hong Kong-ul. A fost una dintre cele mai vechi colonii europene şi a aparţinut Portugaliei până in 1999, ceea ce este foarte interesant.
Deşi mai auzisem de Macau, la curs mă izbise similaritate numelui cu jocul de cărţi din copilărie: macauă (nu ştiu exact cum se scrie, pentru că nu am scris niciodată...ce ciudat)
Oare de acolo vine? Macaul are o istorie cu jocurile de noroc ... cine stie? Internetul încă nu ştie ...

Timp Timp Timp

Cu două facultăţi nu mai am timp de scris, de poze, de citit, de nimic. Şi când am puţin timp mă uit la televizor ca să mă relaxez. Acum câteva zile abia aşteptam vacanţa de iarna, dar am tot aflat câte referate şi proiecte am de făcut. Pe lângă asta se mai pune învăţatul. Probabil că nu voi avea timp să mă bucur de timpul liber.
Mama pleacă la Cracovia, iar eu nu am timp să merg cu ea. E frustrant.
Chiar şi acum, nu mai am timp să scriu pentru că trebuie sa merg la concert.

Bucureştiul împreună cu două relaţii internaţionale alcătuiesc o conspiraţie împotriva timpului meu.