Feriţi-vă de oamenii fără vicii, deoarece prezenţa lor nu poate fi decât plictisitoare, incoloră şi fadă.
Blog despre şi cu sertarele din mintea mea
24 Jun 2011
14 Jun 2011
Sesiune
Ca deobicei sesiunea începe prea devreme şi se termină prea târziu. Aici nici măcar nu poţi vorbi de sesiune propriu-zisă, eşti în foc automat de prin aprilie. Dar în iunie se împute treaba! Iar timpul parcă s-a comprimat. Pentru prima oară nu mi-a ajuns o oră jumate pentru un examen, poate e bine că înseamnă că am avut multe de spus. Dar poate fi rău pentru că nu ştiu exact ce trebuie să scriu şi am scris tot ce ştiu. Anyway ... aştept vacanţa. Încă sunt curioasă ce se va întâmpla mai exact. În vacanţă timpul are alţi parametri, abia aştept să trăiesc în funcţie de alţi parametrii.
De când a început stresul să se intensifice mă tot trezesc cu ''Amazing Grace'' în minte, iar apoi o fredonez toată ziua. Cred că mintea mea vrea să se relaxeze sau are vreo legătură cu religia ... că mă ajută Cel de Sus să-mi iau examenele ... sau că voi fi iertată dacă le pic ...
8 Jun 2011
7 Jun 2011
Shoeaholic?
1. Do you own more than 25 pairs of shoes?
2. Do you look in every window display of shoe stores?
3. Do you keep your shoe purchases secret from your partner?
4. Do you buy uncomfortable or too high shoes just because they are beautiful?
5. Did you buy unfitting shoes because they didn't have your size?
6. Do you always leave the shoe store with more than one pair of shoes?
7. Do you always find new reasons to buy shoes?
8. Would you skip a warm meal for new shoes?
9. Do your friends mock you for your shoe "problem"?
10. Did you often overdraw your account because of shoe shopping?
If you answered more than four questions with "Yes", you are a shoeaholic :)
Many psychologists claim that owning many shoes symbolize the desire of change. Others say that shoe shopping pets the ego. Whatever the reason, shoes are always welcome!
28 May 2011
25 May 2011
Tower of Babel
24 May 2011
Tonul metalic
Unde mai există frumuseţe?
Thomas Mann a surprins frumuseţea într-o poveste despre moarte. A scris, cum s-a auzit un ton mat, clar şi metalic. Astfel el a creat liniştea, pentru că după sunetul unui inel, de exemplu, căzând pe marmură urmează o linişte ''de mormânt''. A creat liniştea pentru a face ''frumuseţea acustică'', cum spune Milan Kundera, ''iar ca frumuseţea să fie perceptibilă, are nevoie de un minim de linişte''.
Frumuseţea a dispărut, deoarece nu mai există linişte. Există doar zgomotul - zgomotul cuvintelor, zgomotul maşinilor, zgomotul muzicii - în care trăim în fiecare zi. A dispărut complet. A mai rămas doar cuvântul care o desemnează, dar şi el începe să-şi piardă din semnificaţie.
Zgomotul maşinilor şi al muzicii poate fi redus seminificativ pentru a descoperi liniştea. Dar cum reduci zgomotul cuvintelor? Oamenii vin şi vorbesc despre ei, fiecare povesteşte cum a mâncat, cum a dormit, cum şi-a trăit copilăria, cum s-a distrat, cum s-a îmbolnăvit, cum s-a însănătoşit, cum a avut orgasm, cum a visat. Şi vin şi sunt agresivi pentru că vor să se descarce. Şi dacă te izolezi de cuvintele altora, cum rămâne cu cuvintele din mintea ta? Cum vei mai descoperi liniştea şi frumuseţea?
17 May 2011
21
Are you mad 'cause I'm askin' 21 questions?
I'll ask 21 questions and they all about us.
I'm 21 and I'm already hazy,
What am I gonna do?
10 May 2011
Bunici
5 May 2011
Define normal

Era o persoană foarte egoistă. Nu numai că se gândea doar la persoana ei, dar toate subiectele de discuţie erau despre ea. Orice poveste ajungea în final la ea. Oricine începea o discuţie cu ''Am fost acolo şi am făcut aia şi aia ...'' era întrerupt de către ea cu ''Da, dar când am fost eu acolo, am făcut cealaltă ...'' Dacă începeai cu ''Să vezi ce am păţit ...'', pe la jumătate începea ea să spună ce a păţit în cu totul alt context.
Sunt multe persoane de acest gen şi pe unele le poţi accepta, dar ea nici măcar nu asculta ce vorbeşti. Îţi cerea sfatul, dar nici nu apucai să îl dai că vorbea despre altceva. Iar dacă reuşeai totuşi să o sfătuieşti, răspundea cu ''Da, am înţeles'' şi acţiona contrar spuselor tale.
Mult timp s-au gândit prietenii şi familia ei la o soluţie. Aşa că i-au făcut cadou un câine. Acum nu mai vorbea doar despre ea, ci despre câine. Astfel a cunoscut un iubitor de câini şi a început să vorbească numai despre iubitul ei. În cele din urmă a avut un copil şi toate au revenit la normal pentru că acum vorbea doar despre copilul ei ... şi asta era normal ...
Subscribe to:
Posts (Atom)


