Simt şi văd cum mi se crapă pielea de parcă interiorul meu vrea să iasă afară. De parcă acest corp al meu ar vrea să fie întors pe dos. Dar mi-e frică de ce va ieşi la suprafaţă. Va fi cel bun sau cel rău? Cine va câştiga bătălia dintre gândul bun şi cel rău? Deobicei ăla rău, pentru că este mai profund, mai veritabil, mai neprefăcut. Parcă niciodată nu ai încredere în gândul bun, ţi se pare fals. Aici este şi vina societăţii care te învaţă să nu crezi tot ce auzi, care te învaţă să minţi din respect ca să nu-l faci pe celălalt să sufere. Dar, totuşi, răutatea este mai pură şi nu-mi place să o ascund. Cred că ea ne defineşte reprezentând gândurile noastre nefiltrate. Aceasta este o scuză bună de a fi răutăcioasă în continuare, dar acum voi fi pe faţă şi nu pe dos.
Feriţi-vă de oamenii fără vicii, deoarece prezenţa lor nu poate fi decât plictisitoare, incoloră şi fadă.
Blog despre şi cu sertarele din mintea mea
18 Feb 2013
17 Jan 2013
5 Dec 2012
Înșfăcare
Ține-mă strans și sărută-mă
Ignorându-mi de tot sminteala.
Dă frau liber imaginației,
Obligă-mă să te urmez.
Păstrează ideea prieteniei
Păstrează ideea prieteniei
Fără să simt că mă forțez.
18 Nov 2012
Toamna
Mi-am dat seama ca ascultand muzica, mai ales pe strada, imaginatia imi devine mai activa. Abia acum toamna imi prieste. Poate si pentru ca in sfarsit este frig iar temperatura nu mai variaza asa mult de dimineata pana seara. Si pentru ca imi place sa ma imbrac in fusta cand ploua.
Ma trezesc cu snooze-uri si nu inteleg de ce exista snooze-ul de 9 minute. Ma trezesc plimbandu-ma prin Bucuresti si platanii imi zambesc din nou. Uit de mine si astept sa ma scoata din reverie un apel sau un mesaj. Dar nu se intampla. In schimb ma trezeste vederea unui aurolac sufland in punga. Nu-i mai vazusem de mult. Pe urmatorul trotuar copiii strazii se joaca avioane ascunzandu-se dupa masini.
Jucam alte jocuri acum. Ne jucam cu viitorul nostru si cu viata noastra, cu scoala, cu relatiile de familie si cu cele de dragoste. Incercam diferite lucruri pentru a ne da seama ce vrem cu adevarat si cum ne este mai bine.
Ma trezesc cu snooze-uri si nu inteleg de ce exista snooze-ul de 9 minute. Ma trezesc plimbandu-ma prin Bucuresti si platanii imi zambesc din nou. Uit de mine si astept sa ma scoata din reverie un apel sau un mesaj. Dar nu se intampla. In schimb ma trezeste vederea unui aurolac sufland in punga. Nu-i mai vazusem de mult. Pe urmatorul trotuar copiii strazii se joaca avioane ascunzandu-se dupa masini.
Jucam alte jocuri acum. Ne jucam cu viitorul nostru si cu viata noastra, cu scoala, cu relatiile de familie si cu cele de dragoste. Incercam diferite lucruri pentru a ne da seama ce vrem cu adevarat si cum ne este mai bine.
15 Sept 2012
Şi totuşi
Abia îl cunoştea când s-a gândit că se va întâmpla ceva între ei. Chiar dacă purta ochelari de soare, şi-a dat seama că îi făcea cu ochiul. Ceva o atrăgea la el, dar nu ştia ce. Poate erau poveştile sale, poate privirea, sau poate felul său de a fi: încrezător şi puţin tupeist. Nu era deloc timid şi asta îi dădea impresia de siguranţă, dar pe lângă asta, îşi dădu seama că se vor înţelege bine orice ar fi.
A fost prinsă în vraja sa şi după ce a plecat, a rămas cu multe gânduri care îl aveau pe el protagonist. Chiar dacă nu ştia când se vor revedea, aştepta cu sufletul la gură ziua aceea. Şi-a imagint-o într-o mie de feluri. Dar, ca în fiecare poveste, nu se întâmplă niciodată aşa cum îţi imaginezi. Când s-au revăzut era parca schimbat, băiatul acela sigur pe sine nu mai zicea nimic. Îi era parcă ruşine, însă ea nu ştia dacă îi era de ceea ce a fost sau de ceea ce va fi. Îi venea să-l ia în braţe şi să-l asigure că totul va fi bine, că vor avea tot ce şi-au imaginat.
Erau din lumi diferite: ea bogată, el mult mai puţin. Şi-au dat seama că vor trebui să sacrifice mult fiecare, aşa că şi-au văzut de drumurile lor separate. Totuşi un singur lucru s-a adeverit: s-au înţeles bine în continuare, orice ar fi fost.
29 Jul 2012
7 Jul 2012
3 May 2012
7 Apr 2012
Mi-e dor să scriu!
Mi-e dor să scriu!
Mi-e dor să am idei! Adică ideile cred sau sper că le mai am, dar poate sunt prea sprintene şi nu apuc să le aştern pe un colţ de hârtie din agenda cu de toate. Sau poate nu am timp. Chiar dacă este o scuză foarte des folosită, este adevărată în cazul meu.
Mi-e dor de poezie!
Mi-e dor de literatură! Chiar dacă mai citesc cărţi (oricum nu aşa de multe ca pe vremuri) citesc pentru facultate, nu pentru sufleţelul meu. Şi nici cărţile pentru facultate nu le citesc pe toate.
Mi-e dor să merg în parc şi să scriu! Poate cu venirea primăverii să revină şi această poftă şi acest obicei. Dar în Cişmigiu este foarte multă lume ...
Chiar dacă poate sună stupid, mi-e dor să mă simt ca o artistă!
Am să lucrez la asta!
Mi-e dor să am idei! Adică ideile cred sau sper că le mai am, dar poate sunt prea sprintene şi nu apuc să le aştern pe un colţ de hârtie din agenda cu de toate. Sau poate nu am timp. Chiar dacă este o scuză foarte des folosită, este adevărată în cazul meu.
Mi-e dor de poezie!
Mi-e dor de literatură! Chiar dacă mai citesc cărţi (oricum nu aşa de multe ca pe vremuri) citesc pentru facultate, nu pentru sufleţelul meu. Şi nici cărţile pentru facultate nu le citesc pe toate.
Mi-e dor să merg în parc şi să scriu! Poate cu venirea primăverii să revină şi această poftă şi acest obicei. Dar în Cişmigiu este foarte multă lume ...
Chiar dacă poate sună stupid, mi-e dor să mă simt ca o artistă!
Am să lucrez la asta!
23 Feb 2012
Subscribe to:
Posts (Atom)




