21

Are you mad 'cause I'm askin' 21 questions?

I'll ask 21 questions and they all about us.

I'm 21 and I'm already hazy,

What am I gonna do?

Bunici

Postez poza asta pentru că:

- îmi place foarte mult. Sunt bunicii mei în 1963

- e singura poză color cu ei din acei ani

- îmi place cum e îmbrăcată bunica mea şi e ziua ei în curând

- abia acum o am şi în format digital

Define normal

Era o persoană foarte egoistă. Nu numai că se gândea doar la persoana ei, dar toate subiectele de discuţie erau despre ea. Orice poveste ajungea în final la ea. Oricine începea o discuţie cu ''Am fost acolo şi am făcut aia şi aia ...'' era întrerupt de către ea cu ''Da, dar când am fost eu acolo, am făcut cealaltă ...'' Dacă începeai cu ''Să vezi ce am păţit ...'', pe la jumătate începea ea să spună ce a păţit în cu totul alt context.

Sunt multe persoane de acest gen şi pe unele le poţi accepta, dar ea nici măcar nu asculta ce vorbeşti. Îţi cerea sfatul, dar nici nu apucai să îl dai că vorbea despre altceva. Iar dacă reuşeai totuşi să o sfătuieşti, răspundea cu ''Da, am înţeles'' şi acţiona contrar spuselor tale.

Mult timp s-au gândit prietenii şi familia ei la o soluţie. Aşa că i-au făcut cadou un câine. Acum nu mai vorbea doar despre ea, ci despre câine. Astfel a cunoscut un iubitor de câini şi a început să vorbească numai despre iubitul ei. În cele din urmă a avut un copil şi toate au revenit la normal pentru că acum vorbea doar despre copilul ei ... şi asta era normal ...

Cine paşte în Maramureş?

Ieri am văzut un titlu la ştirile Antena 3: ''Paşte în Maramureş''. Primul meu gând a fost: ''Cine paşte în Maramureş?'' Peste tot în media se foloseşte Paşte.

Unii spun că Paşte este traducere de la Pesach care este sărbătoarea evreilor. Alţii spun că este singularul de la Paşti. Oricum după părerea mea nu este corect. De pe vremea ''lu' bunica'' se spune Paşti.

Poezia lui Coşbuc ''La Paşti'' se încheie astfel:

La zâmbet cerul azi ne cheamă

Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!

Alţi scriitori români au scris: De Paşti în satul vesel căsuţele-nălbite lucesc sub a lor malduri de trestii aurite (Alecsandri); Era după Paşti şi era un timp bun (Coşbuc); La Paşti era fierbere mare în gospodărie (Sadoveanu).

Cuvântul Paşti este defectiv de singular şi dacă avem o limbă francofonă, în franceză spunându-se Joyeuses Pâques!, atunci urarea este Paşti Fericite!

I heart books

"Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu..."

(Umberto Eco)

Cît timp

Cocoţată-n vârf de vis

Caut

Chem

Înapoiază-mi vigoarea

În întregime

Încet

Trândăvesc pe sfori înalte

Treptat

Tiptil

Tânjesc spre ţinte

Timid

Tăcut

Inversează axele universului

Imaginând

Inspirând

Micşorează distanţa

Mâine

Mereu

Prea târziu mă deşteptez

Problematic

Punct.

Gânduri rele

Oamenii sunt ciudaţi, au mai multe gânduri rele decât bune. Mereu suntem stresaţi pentru că suntem ocupaţi, aglomeraţi, încărcaţi, preocupaţi, pentru că suntem importanţi, pentru că avem responsabilităţi sau vrem să pară că avem.

Şi cum scapi de gândurile rele?

Pentru că nu avem timp de făcut lucruri bune, tocmai pentru că suntem aşa ocupaţi, şi nu avem timp sa ne relaxăm şi clear our heads, negăm toate gândurile rele. În primul rând nu le exprimi ca să nu mai ştie nimeni, iar în al doilea rând le negi în capul tău. Le negi atât de tare şi convins, încât în timp ai să crezi că nu au existat niciodată. Pentru că nu ai spus la alţii, nu te poate contrazice nimeni. Iar dacă ele nu există, nu mai ai de ce să te gândeşti la ele şi e bine.

Rămâne să mai facem lucrui care ne furnizează doar gânduri bune. Easy to say …

piticul roşu pe creierul mov

Marc Jacobs Spring 2011

Gucci Fall 2011

După cum spunea Iulia: ''Dacă cineva spune că ceva nu merge cu altceva, minte!''

Astfel, Roşu merge cu Mov :))

Take me as I am

Eu nu înţeleg multe, dar când ajungem să ne maturizăm şi să nu ne mai purtăm ca la 16 ani?

Supărări, vorbe neaşteptate, gânduri nefondate şi se pare că şi competiţii ...

Până acum am crezut că eu sunt problema, dar tind să nu mai cred asta. Mereu am crezut că din cauza felului meu de a fi am avut mai mult de pierdut decât de câştigat.

Am stat la poveşti şi am aflat despre mine că sunt obiectivă, dominantă, am o relaţie extraordinară cu Tulă, mi-e dor de Diana, am mereu replică (cică), prima impresie pe care o las nu e mereu bună, nu judec, am o personalitate puternică, un self-esteem destul de ridicat, încerc să fie bine şi spun tot timpul ce gândesc.

Acestea au reieşit din ultimele doua zile. Bune, rele, cu greu se mai pot schimba.

Şi dacă o persoană reacţionează opus aşteptărilor tale, îi acorzi o a doua şansă sau nu?

The bottom line is ... I stay true to myself.

Există

Oraşul ăsta mai are surprize.

Ştiu oameni (un om) care colecţionează cărţi de joc găsite pe stradă până fac unul sau mai multe pachete complete. Chestia asta am văzut-o în ''Sex and The City'' când un iubit a lui Carrie făcea asta şi de atunci am zis că aşa ceva nu există ... Cine îşi pierde câte o carte de joc? Sau cui îi zboară din faţă?

Daaaaaaaar ... sâmbătă am găsit As-ul de pică şi şasele de romb pe stradă!! Hahahaha

Cinzeci de cărţi rămase ca să fac un pachet ... Dar dacă în 20 de ani am găsit două cărţi, înseamnă că mai durează.