Inspiration

A Closet Visit Film No. 1 from Claire Cottrell on Vimeo.

Filmuleţul ăsta are de toate! :x

Tower of Babel

30.000 de cărți sunt strânse în acest Turn Babel - al cărților, în piața San Martin din Buenos Aires, oraș desemnat Capitala Mondială a Cărții 2011 de către UNESCO. Este semnat de artista Marta Minujin și pe 28 mai va fi dezasamblat, iar cărțile vor fi date. Cool!

http://www.bookliciousblog.com/

Tonul metalic

Unde mai există frumuseţe?

Thomas Mann a surprins frumuseţea într-o poveste despre moarte. A scris, cum s-a auzit un ton mat, clar şi metalic. Astfel el a creat liniştea, pentru că după sunetul unui inel, de exemplu, căzând pe marmură urmează o linişte ''de mormânt''. A creat liniştea pentru a face ''frumuseţea acustică'', cum spune Milan Kundera, ''iar ca frumuseţea să fie perceptibilă, are nevoie de un minim de linişte''.

Frumuseţea a dispărut, deoarece nu mai există linişte. Există doar zgomotul - zgomotul cuvintelor, zgomotul maşinilor, zgomotul muzicii - în care trăim în fiecare zi. A dispărut complet. A mai rămas doar cuvântul care o desemnează, dar şi el începe să-şi piardă din semnificaţie.

Zgomotul maşinilor şi al muzicii poate fi redus seminificativ pentru a descoperi liniştea. Dar cum reduci zgomotul cuvintelor? Oamenii vin şi vorbesc despre ei, fiecare povesteşte cum a mâncat, cum a dormit, cum şi-a trăit copilăria, cum s-a distrat, cum s-a îmbolnăvit, cum s-a însănătoşit, cum a avut orgasm, cum a visat. Şi vin şi sunt agresivi pentru că vor să se descarce. Şi dacă te izolezi de cuvintele altora, cum rămâne cu cuvintele din mintea ta? Cum vei mai descoperi liniştea şi frumuseţea?

21

Are you mad 'cause I'm askin' 21 questions?

I'll ask 21 questions and they all about us.

I'm 21 and I'm already hazy,

What am I gonna do?

Bunici

Postez poza asta pentru că:

- îmi place foarte mult. Sunt bunicii mei în 1963

- e singura poză color cu ei din acei ani

- îmi place cum e îmbrăcată bunica mea şi e ziua ei în curând

- abia acum o am şi în format digital

Define normal

Era o persoană foarte egoistă. Nu numai că se gândea doar la persoana ei, dar toate subiectele de discuţie erau despre ea. Orice poveste ajungea în final la ea. Oricine începea o discuţie cu ''Am fost acolo şi am făcut aia şi aia ...'' era întrerupt de către ea cu ''Da, dar când am fost eu acolo, am făcut cealaltă ...'' Dacă începeai cu ''Să vezi ce am păţit ...'', pe la jumătate începea ea să spună ce a păţit în cu totul alt context.

Sunt multe persoane de acest gen şi pe unele le poţi accepta, dar ea nici măcar nu asculta ce vorbeşti. Îţi cerea sfatul, dar nici nu apucai să îl dai că vorbea despre altceva. Iar dacă reuşeai totuşi să o sfătuieşti, răspundea cu ''Da, am înţeles'' şi acţiona contrar spuselor tale.

Mult timp s-au gândit prietenii şi familia ei la o soluţie. Aşa că i-au făcut cadou un câine. Acum nu mai vorbea doar despre ea, ci despre câine. Astfel a cunoscut un iubitor de câini şi a început să vorbească numai despre iubitul ei. În cele din urmă a avut un copil şi toate au revenit la normal pentru că acum vorbea doar despre copilul ei ... şi asta era normal ...

Cine paşte în Maramureş?

Ieri am văzut un titlu la ştirile Antena 3: ''Paşte în Maramureş''. Primul meu gând a fost: ''Cine paşte în Maramureş?'' Peste tot în media se foloseşte Paşte.

Unii spun că Paşte este traducere de la Pesach care este sărbătoarea evreilor. Alţii spun că este singularul de la Paşti. Oricum după părerea mea nu este corect. De pe vremea ''lu' bunica'' se spune Paşti.

Poezia lui Coşbuc ''La Paşti'' se încheie astfel:

La zâmbet cerul azi ne cheamă

Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!

Alţi scriitori români au scris: De Paşti în satul vesel căsuţele-nălbite lucesc sub a lor malduri de trestii aurite (Alecsandri); Era după Paşti şi era un timp bun (Coşbuc); La Paşti era fierbere mare în gospodărie (Sadoveanu).

Cuvântul Paşti este defectiv de singular şi dacă avem o limbă francofonă, în franceză spunându-se Joyeuses Pâques!, atunci urarea este Paşti Fericite!

I heart books

"Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu..."

(Umberto Eco)

Cît timp

Cocoţată-n vârf de vis

Caut

Chem

Înapoiază-mi vigoarea

În întregime

Încet

Trândăvesc pe sfori înalte

Treptat

Tiptil

Tânjesc spre ţinte

Timid

Tăcut

Inversează axele universului

Imaginând

Inspirând

Micşorează distanţa

Mâine

Mereu

Prea târziu mă deşteptez

Problematic

Punct.

Gânduri rele

Oamenii sunt ciudaţi, au mai multe gânduri rele decât bune. Mereu suntem stresaţi pentru că suntem ocupaţi, aglomeraţi, încărcaţi, preocupaţi, pentru că suntem importanţi, pentru că avem responsabilităţi sau vrem să pară că avem.

Şi cum scapi de gândurile rele?

Pentru că nu avem timp de făcut lucruri bune, tocmai pentru că suntem aşa ocupaţi, şi nu avem timp sa ne relaxăm şi clear our heads, negăm toate gândurile rele. În primul rând nu le exprimi ca să nu mai ştie nimeni, iar în al doilea rând le negi în capul tău. Le negi atât de tare şi convins, încât în timp ai să crezi că nu au existat niciodată. Pentru că nu ai spus la alţii, nu te poate contrazice nimeni. Iar dacă ele nu există, nu mai ai de ce să te gândeşti la ele şi e bine.

Rămâne să mai facem lucrui care ne furnizează doar gânduri bune. Easy to say …