No depression here :)

Citat (6)

"Există două locuri, poate trei în lume, unde viaţa se poate trăi la intensitate mare: Londra, Paris, poate şi Viena. Paris stă pe primul loc: Oraşul iubirii, oraşul artei. Dar ca să trăieşti în Paris trebuie să ştii franceza. Şi Viena - Viena este pentru evreii, care se întorc pentru a-şi recupera averile: positivism logic, Zwölftonmusik, psihoanaliză. Deci rămâne Londra. Londra poate fi un labirint din pietre reci, dar în spatele zidurilor sunt bărbaţi şi femei care se ocupă cu scrisul cărţilor, pictatul tablourilor şi compusul muzicii."

(J.M. Coetzee - Youth)

Lumea reală

Îi lipsea intuiţia pentru lumea ce ne înconjoară. Nu înţelegea de ce legile fizice sunt aşa cum sunt.

De ce, de exemplu, se opreşte o minge care sare? Ceilalţi nu au nicio problemă cu această întrebare: pentru că constanta elastică a mingii este mai mică ca unu.

Dar de ce trebuie să fie aşa, întrebă. De ce nu poate constanta să fie exact unu sau mai mare ca unu?

Ei dau din umeri. Noi trăim în lumea reală, răspund ei - în lumea reală constanta elastică este tot timpul mai mică ca unu.

Mai presus de mine

Acţiunea se petrece pe un plan care mă depăşeşte.

Nu pot să nu mă gândesc la asta.

Oare e la fel? Normal că nu.

Se spune că o prietenie adevărată este veşnică şi trece peste orice greutăţi. Hmm, oare?

Ce se întâmplă atunci când lucrurile care odată te apropie de cineva acum te îndepărtează?

Îţi exprimi dezacordul sau îţi oferi sprijinul?

E oare o etapă ca toate celălalte de până acum? Dar şi acelea din trecut nu au dispărut de tot.

Laşi timpul să le vindece pe toate? Nu mi-a plăcut niciodată teoria asta.

Acţionezi? Cum? Cum să ajung acolo?

Cum să explici fără să manipulezi?

Cum să-ţi joci cartea fără să răneşti?

Pe cine dai vina? Pe toti şi pe nimeni. Pe tine?!

Michelangelo vs. Picasso

Toamna aici e deprimantă, dar măcar sunt expoziţii noi. Aşa că am fost la Michelangelo. Of course.

Foarte frumos! Chiar impecabil.

După ce m-am lălăit pe acolo vreo oră, mi-am spus să trec şi pe la Picasso, că de, am plătit deja bilet şi e valabil pentru amândouă expoziţiile.

Vreau să cred că cei de la Albertina i-au adus intenţionat pe aceşti doi artişti deodată.

De ce?

Pentru că începi cu Michelangelo, e la parter şi parcă în copilărie ai citit mai mult despre el decât de Picasso, ştii mai multe creaţii de ale lui şi te-a impresionat Capela Sixtină. Nu? Bine, atunci Pieta.

Şi priveşti schiţele lui minuţioase fără de care nu-şi începea pictura sau sculptura. Admiri rafinamentul şi capacitatea de a crea imagini 3D pe foaie doar cu ajutorul unor dungi plasate exact unde trebuie.

Cert este că pleci foarte impresionat de acolo.

Bun. Şi urci la etaj să-i vezi operele celebrului Picasso. Ştii că e mega cunoscut, nu i-ai înţeles picturile niciodată şi ştii că a vrut să fie original. A reuşit. Dar după ce ai văzut măiestria lui Michelangelo şi multele schiţe pe care le făcea, văzându-l pe Picasso cum hinpleschen-eşte culoare pe pânză îţi reaminteşte că nu ai înţeles de ce este aşa faimos. Ca să nu mai spunem că în "originalitatea" lui şi-a bătut joc de picturile lui Velasquez şi Manet.

De aceea îmi place să cred că cei de la Albertina au aranjat totul aşa, astfel încât să-l dea jos pe Picasso de pe soclul nefondat.

Nothing to say, only things to do

Picture from The Sartorialist

no dawn, no day

Am rămas un moment singură. Dezordine, resturi de mâncare, un pahar spart pe podea, vin vărsat, mucuri de ţigară, intoxicaţie şi febră în cap, agonie în inimă şi în sfârşit omul necunoscut care a auzit şi a văzut totul mă privea curios.

Florence And The Machine - Cosmic Love

Se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. O pereche de ochi mari şi serioşi îl privea.

- Ce vreme urâtă!, zise el.

Ea tăcu. Linişte.

- Eşti de aici?, întrebă el.

- Nu.

- Dar de unde?

- Din Varşovia.

- De când eşti în casa asta?

- De puţin timp.

- Şi locuiai cu părinţii?

- Da.

- Şi de ce ai plecat?

- Numa aşa ...

Primind acest răspuns a înţeles că nu ar mai trebui să insiste. Dar după o pauză reluă conversaţia.

- Să ştii că nu trebuie să faci asta. E ... e ... împuţit. Ba nu, murdar. Ai putea să te măriţi şi să fii fericită.

- Dacă eşti măritată nu trebuie să fii şi fericită.

- Da, ai dreptate, dar totuşi locul ăsta nu e bun pentru tine. Nu sunt eu în măsură să vorbesc, dar dacă aş face ce faci tu, tot nu aş fi sclav ca tine. Femeile ca tine sunt nişte sclave. Dacă vrei, poţi spune că v-aţi vândut sufletul diavolului.

- Du-te dracu'!

- Eu îţi spun doar din milă. Şi eu sunt nefericit şi am ales un drum descendent, dar mi-e milă când văd o tinereţe risipită. Dacă vei continua aşa, vei muri în fiecare an câte puţin.

- Atunci am să mor!, răspunse ea nervoasă şi părăsi încăperea.

9/11

Citat (5) - Dostoievski

"Bei uns aber, in Russland, gibt es keine Dummköpfe; das ist bekannt: Gerade dadurch zeichnen wir uns vor den westeuropäischen Völkern und speziell vor den Deutschen aus.

Ein Romantiker ist immer klug; ich wollte auch nur bemerken, dass es zwar bei uns auch dumme Romantiker gegeben hat, dies aber nicht in Betracht kommt, da sie sich noch in der Blüte ihrer Kraft vollständig in Deutsche umgewandelt und sich meist in Weimar oder im Schwarzwald niedergelassen haben.

Da fluchen eben nur der Mensch kann (das ist sein Privileg, welches den hauptsächlichsten Unterschied zwischen ihm und den anderen lebenden Wesen bildet), so wird er ja vielleicht schon allein durch den Fluch seine Absicht erreichen ..."

Iar acesta este o adnotare sau o întărire a celor spuse in Gânduri pe un carusel:

"Das Streben liebt er [der Mensch], aber die Erreichung nicht besonders."

(Aufzeichungen aus dem Kellerloch)